În 1978, în timp ce inspecta una dintre secțiunile unui accelerator de particule sovietic, fizicianul Anatoli Petrovitch Bougorski nu știa că instrumentul era încă în funcțiune. Un fascicul de protoni i-a trecut prin craniu. Bărbatul a suferit mai multe răni, dar a supraviețuit (și chiar a reușit să obțină un doctorat). Un accelerator de particule este un instrument care utilizează câmpuri electrice sau magnetice pentru a accelera particulele încărcate la viteze apropiate de cea a luminii. Aceste structuri sunt utilizate pentru cercetarea fundamentală a particulelor elementare, precum și în domeniile medical și militar. Așadar, după cum probabil ați ghicit, este foarte recomandabil să păstrați o distanță de siguranță atunci când aceste dispozitive sunt în funcțiune. Bineînțeles, Anatoli Bugorski știa acest lucru. Din păcate pentru el, nu totul a mers conform planului.
Era 13 iulie 1978. Așa cum făcea aproape în fiecare zi, fizicianul se îndrepta spre locul de muncă de la Institutul de Fizică a Energiei Înalte din Protvino, care găzduiește cel mai mare accelerator de particule din Uniunea Sovietică. Câteva ore mai târziu, bărbatul, pe atunci în vârstă de 36 de ani, a inspectat o piesă de echipament care se defectase. La prima vedere, totul era în regulă. Mașina este oprită. Ceea ce nu știa era că diferitele mecanisme de siguranță cedaseră și ele. Așa că fizicianul se apleacă pentru a opera. Un fascicul de protoni îi străbate craniul, de la ceafă până la nas, aproape cu viteza luminii. În acel moment, nu a simțit nicio durere, dar era conștient de ceea ce tocmai se întâmplase. Lumina, „mai strălucitoare decât o mie de sori”, nu a lăsat nicio îndoială cu privire la gravitatea situației. În acest stadiu, nu a spus nimic nimănui și pur și simplu și-a încheiat ziua înainte de a se îndrepta spre casă. Bineînțeles, situația era pe cale să se înrăutățească.
Absorbția a cinci gray de radiații ar duce, în mod normal, la deces. Bugorski nu știe încă, dar tocmai a fost lovit de 2.000 de gray (un gray (Gy) este unitatea de măsură pentru doza absorbită de radiații ionizante, reprezintă cantitatea de energie radiativă absorbită pe unitatea de masă a țesutului (1 Gy = 1 joule/kg). În timpul nopții, fața lui începe în sfârșit să se umfle devenind de nerecunoscut, determinându-l să consulte un medic în dimineața următoare. Foarte rapid, este dus la o clinică din Moscova, dar medicii nu îi dau mari șanse de supraviețuire. Două zile mai târziu, pielea a început să se desprindă în jurul rănilor de intrare și ieșire, deschizând o cale prin craniu și creier.
Remarcabil, a rezistat. În următorii câțiva ani, țesutul cerebral a continuat să ardă, iar fața sa a devenit paralizată pe partea stângă, ceea ce a dus și la pierderea auzului. În mod ciudat, pe măsură ce a înaintat în vârstă, partea dreaptă a capului său a arătat semne de îmbătrânire, spre deosebire de partea stângă. Până la căderea URSS, el nu a vorbit cu nimeni despre acest accident. În ciuda consecințelor teribile, Bugorski a putut nu numai să își reia o viață aproape normală, ci și să își continue cariera științifică. Acest caz incredibil a stârnit interesul multor cercetători, deoarece demonstrează capacitatea extraordinară a creierului uman de a supraviețui în fața unor doze masive de radiații. Accidentul lui Anatoli Bugorski a rămas un secret de stat timp de mulți ani din cauza politicilor Uniunii Sovietice, unde cercetarea și accidentele legate de acceleratoarele de particule erau monitorizate îndeaproape. Abia după căderea URSS, povestea lui Bugorski a devenit cunoscută la nivel internațional, marcând pentru totdeauna istoria științei și riscurile asociate cu cercetarea de vârf.
Poll: Care credeți că a fost cea mai impresionantă parte a povestirii lui Anatoli Bugorski?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply