Imaginați-vă că descoperiți că locuința dumneavoastră nu se află în cartierul în care credeați, ci într-o metropolă gigantică, de care nu erați pe deplin conștienți. Exact asta s-ar putea întâmpla cu galaxia noastră, conform unei descoperiri recente care răstoarnă înțelegerea actuală a arhitecturii universului.
Până de curând, astronomii conturau o ierarhie relativ clară a poziției noastre în cosmos: Pământul orbitează Soarele, care se află în Calea Lactee — galaxie parte a Grupului Local, alături de vecina Andromeda. Acest grup aparține Superclusterului Fecioarei, care la rândul lui face parte dintr-o structură uriașă numită Laniakea. Dar această hartă ordonată tocmai a fost zdruncinată. O echipă de astronomi a dezvăluit că Laniakea ar putea fi, de fapt, doar un fragment al unei structuri cosmice colosale, de zece ori mai vastă decât s-a presupus până acum.
Publicată în Nature Astronomy, cercetarea introduce conceptul de „bazin de atracție” cosmic. Universul ar fi organizat asemenea unui mozaic de astfel de bazine — analog cu bazinele hidrografice de pe Pământ, în care apa curge spre cel mai jos punct. În spațiu, galaxiile urmează „curenți” gravitaționali, deplasându-se spre regiunile cu densitate mai mare de materie. La aceste scări imense, unde gravitația concurează cu expansiunea cosmică, se formează structuri de o complexitate uluitoare, întinse pe sute de milioane de ani-lumină.
Echipa coordonată de R. Brent Tully de la Universitatea din Hawaii a analizat mișcările a 56.000 de galaxii pentru a construi o hartă probabilistică a universului local. Având în vedere incertitudinile asociate pozițiilor și vitezelor galaxiilor, cercetătorii au adoptat o abordare statistică, necesară pentru a dezlega rețeaua gravitațională subtilă ce le ghidează traiectoriile. Simulările rezultate au condus la o revelație: galaxia noastră s-ar putea afla într-o zonă de atracție mult mai mare decât se credea, ce ar include și structuri deja celebre, precum Marele Atractor — o concentrație de masă care influențează mișcările Grupului Local de miliarde de ani.
Și mai tulburător este faptul că, potrivit calculelor, există o probabilitate de 60% ca galaxia noastră să nu aparțină deloc Laniakeei, ci unui alt colos gravitațional: concentrația Shapley, situată într-o regiune diametral opusă a universului local. Această incertitudine privind „adresa” noastră cosmică scoate la iveală dificultățile uriașe ale cartografierii universului.
Dincolo de aspectele „geografice”, descoperirea ridică semne de întrebare serioase cu privire la modelele noastre cosmologice. Radiația cosmică de fond cu microunde — „lumina” rămasă de la începuturile universului — impune limite teoretice asupra dimensiunii maxime a structurilor cosmice. Modelele actuale, bazate pe această imagine primordială, sugerează că materia ar trebui să fie organizată doar până la o anumită scară. Totuși, descoperiri ca aceasta sau ca structura „peretelui sudic” sugerează că realitatea ar putea fi mai complexă decât ne permite actuala paradigmă.
Astronomul Noam Libeskind, de la Institutul Leibniz, rezumă perfect provocarea: „Cu cât examinăm mai profund universul, cu atât descoperim că mediul nostru cosmic este mai interconectat și mai vast decât ne-am imaginat.” Echipele de cercetători intenționează să continue această cartografiere folosind telescoape tot mai performante și algoritmi din ce în ce mai rafinați. Fiecare galaxie observată, fiecare mișcare măsurată contribuie la conturarea tot mai clară a acestei rețele cosmice din care facem parte.
Această cercetare este o amintire umilitoare că, în ciuda progreselor tehnologice, universul continuă să păstreze secrete majore cu privire la adevărata sa arhitectură — și că noi abia începem să-i înțelegem amploarea.
Poll: Care ar fi cea mai fascinantă descoperire despre locația galaxiei noastre în univers?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply