Testul de detectare a ADN-ului tumoral circulant ar putea optimiza tratamentul cancerului de sân la femeile în vârstă

Determinarea intensității adecvate a tratamentului pentru femeile de peste 70 de ani, diagnosticate cu cancer de sân pozitiv pentru receptorii estrogenici, continuă să fie o provocare clinică semnificativă. Abordările standard includ adesea intervenții chirurgicale și radioterapie, însă aceste metode nu oferă întotdeauna beneficii concludente și pot prezenta riscuri importante pentru pacientele în vârstă.

Un studiu recent realizat de UPMC Hillman Cancer Center și Universitatea din Pittsburgh, publicat în revista Clinical Cancer Research, propune o nouă metodă de personalizare a tratamentului prin utilizarea unui biomarker bazat pe sânge. Prin măsurarea ADN-ului tumoral circulant (ctDNA), cercetătorii au reușit să identifice pacientele care ar putea fi tratate eficient doar cu terapie endocrină, dar și pe cele care ar necesita intervenții suplimentare.

Terapia endocrină este adesea preferată ca opțiune mai puțin invazivă pentru cancerul de sân pozitiv pentru receptorii hormonali, fiind deosebit de potrivită pentru pacientele vârstnice care ar putea să nu tolereze bine intervențiile chirurgicale. În prezent, clinicienii se confruntă cu lipsa unor instrumente fiabile pentru a prezice răspunsul pacientelor la acest tip de tratament.

Studiul își propune să umple acest gol prin identificarea unei ferestre timpurii de decizie, utilizând analiza ctDNA. Dr. Priscilla F. McAuliffe, autorul principal al studiului, explică: „Am învățat că nu fiecare pacient necesită același tratament bazat pur și simplu pe diagnosticul său, ci îngrijirea ar trebui adaptată individual.”

Conceptul de „adaptare” a tratamentului reflectă o schimbare mai largă în oncologia de precizie, trecând de la protocoale standardizate la îngrijire individualizată, bazată pe biologia tumorii și factorii specifici fiecărui pacient.

ADN-ul tumoral circulant constă din fragmente mici de material genetic eliminate de celulele tumorale în sânge. Deoarece poate fi măsurat printr-o simplă recoltare de sânge, ctDNA oferă o metodă minim invazivă de monitorizare în timp real a dinamicii bolii.

În cadrul acestui studiu, cercetătorii au analizat nivelurile de ctDNA la inițierea tratamentului și pe parcursul terapiei endocrine. Au descoperit că pacientele cu ctDNA nedetectabil, fie la începutul tratamentului, fie după inițierea acestuia, erau mai predispuse la stabilizarea bolii sau la reducerea tumorii.

Aceste rezultate sugerează că astfel de paciente ar putea să nu beneficieze de intervenții suplimentare, cum ar fi chirurgia sau radioterapia, care pot duce la complicații incluzând cicatrici, infecții, umflături cronice și leziuni nervoase.

În contrast, pacientele cu ctDNA pozitiv persistent după începerea terapiei endocrine au fost mai susceptibile să experimenteze progresia tumorii. Acest lucru indică faptul că terapia endocrină singură poate fi insuficientă pentru acest grup, și că ar trebui luate în considerare strategii suplimentare de tratament.

Mai degrabă decât să evalueze direct eficacitatea tratamentului, studiul s-a concentrat pe identificarea unui semnal timpuriu pentru a ghida deciziile clinice. Cercetătorii propun ca statusul ctDNA în primele șase până la douăsprezece luni de terapie să servească drept o fereastră critică pentru evaluarea răspunsului la tratament. Această abordare ar putea permite clinicienilor să escaladeze sau să descaladeze terapia cu mai multă încredere, reducând atât supra-tratamentul, cât și sub-tratamentul.

cancer de sân, terapie endocrină, ADN tumoral circulant, ctDNA, oncologie de precizie, tratament personalizat, femei în vârstă, terapie minim invazivă, radioterapie, chirurgie, efecte secundare, biomarkeri, diagnosticare timpurie, evaluare tratament, progresie tumorală, reducere tumoare, îngrijire adaptată, medicină personalizată, cercetare oncologică, UPMC Hillman Cancer Center

Sursa: Inside Precision Medicine