O fosilă preistorică, aparținând unei specii primitive de rinocer lânos, a fost scoasă la lumină, în Tibet, de către o echipă de paleontologi de la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles în urmă cu aproximativ patru ani. Studiile prelungite au demonstrat că animalul aparținea unei specii necunoscute pe atunci și, că, foarte probabil, el este strămoșul speciilor de rinoceri care au dominat planeta în perioada ultimei glaciațiuni.
Perfect adaptat unei vieți într-un climat rece, așa cum era cel din Himalaya de acum 3,7 milioane de ani, vârsta fosilei, rinocerul preistoric avea un corn în formă de lopată, o adaptare care îi permitea să răscolească zăpada în cautarea hranei. Acest indiciu evolutiv a fost, în opinia specialiștilor, unul dintre elementele decisive care au asigurat succesul speciei și perpetuarea acesteia în Asia și Europa de mai târziu.
„Cel mai probabil, platoul tibetan a fost un leagăn al unora dintre speciile de mamifere uriașe care au trăit în ultima eră glaciară. Pur și simplu, Tibetul de acum 3,7 milioane de ani îndeplinea condițiile ce aveau să se regăsească în Asia și Europa odată cu începerea glaciațiunii. Animalele de aici au regăsit apoi, peste tot, mediul în care se adaptaseră deja și în care erau obișnuite să trăiască”, susține Xiaoming Wang, curator al muzeul american.
Botezat Coelodonta thibetan, rinocerul în cauză cântărea circa 1,4 tone, ceea ce înseamnă că era cu aproximativ 10% mai mic decât rinocerul lânos de acum 2,6 milioane de ani – 12.000 de ani. Chiar dacă nu s-au găsit urme de păr, paleontologii sunt convinși, pe baza descoperirilor similare din permafrostul siberian, că astfel de animale preistorice erau acoperite cu un strat gros de păr, asemănător cu cel al iacilor de astăzi.
