Recent, o echipă de savanți a descoperit în organismul omenesc molecule care ar putea avea un impact major asupra memoriei umane pe viitor.
Amintirile se formează în urma interacțiunilor dintre mai multe zone ale creierului, învățarea manifestându-se și fiind posibilă prin schimbări la nivelul sinapselor neuronale. Totuși, cercetătorii sunt încă la începuturile înțelegerii mecanismelor de formare și de depreciere ale memoriei. Iar majoritatea studiilor se bazează pe observări din aproape în aproape la nivelul hormonilor.
Spre exemplu, injectarea subiecților cu substanța cortizol, hormon principal al glandei corticosuprarenale secretat ca răspuns la stres, și cu adrenalină au demonstrat o sporire a memoriei pe termen scurt.
Totuși, situațiile de stres prelungit, care determină secreții importante de cortizol, au fost asociate cu o diminuare a memoriei pe termen scurt – acest lucru indică existența unui echilibru chimic foarte fragil în separarea dintre amintire și uitare.
Studii suplimentare s-au concentrat pe semnalizarea celulară și pe neurotransmițători, așa cum este dopamina. Astfel, s-au descoperit mica molecula P7C3 și molecula masivă CaMKII, care, deși nu se știe exact cum funcționează, au demonstrat un real potențial în a putea manipula memoria umană.
Datorită proprietăților neuroprotectoare, P7C3 ar putea fi folosită în combaterea stadiilor avansate ale bolii Alzheimer prin adăgarea sa în arborele neuronal spre a preveni degradarea celulelor nervoase. În contrapartidă, în urma injectării molecule CaMKII în creierele șoarecilor, s-a constatat potențialul acesteia de a suprima selectiv amintiri asociate cu anumite stări specifice, așa cum este frica, fără a afecta memoria în alte sensuri.
Momentan, experimentele au fost aplicate doar pe cobai, așadar implementarea lor în cazul oamenilor ar putea fi la ani distanță sau chiar imposibilă, dar reușitele de până acum alimentează speranțele în sensul realizării unor cercetări pentru modificarea memoriei unei persoane, în scopuri benefice.
