Producătorii de medicamente au obligația, atât legală, cât și morală de a nu își comercializa produsele, decât după draconice seturi de teste clinice, prin care să se demonstreze eficiența lor. Se întâmplă că, uneori, banii sunt cu mult mai interesanți decât adevărul.
În numărul din noiembrie 2010, revista americană Discover, publica articolul ”The Problem With Medicine: We Don’t Know If Most of It Works” (Problemă cu medicina: nu știm dacă funcționează întotdeauna). De acolo am aflat o întâmplare adevărată și cumplită, prin cinismul de care a dat dovadă un mare producător de medicamente.
Cităm din articol: ”Doctorița Mary E. Money, internist din Hagerstown, Maryland, a început să se îngrijoreze în 1999, după ce mai mulți dintre pacienții săi, care urmau tratamente cu Avandia [un medicament împotriva diabetului] au avut simptome de insuficiență cardiacă congestivă (congestive heart failure). Împreună cu colegii ei a analizat înregistrările medicale ale tuturor pacienților cărora le-a fost administrat acest medicament și a constatat un procent ridicat de atacuri de cord în rândul acestora. În ianuarie 2000, Mary E. Money a contactat producătorul [medicamentului] și l-a avertizat despre problema pe care a identificat-o [în legătură cu Avandia]. Compania [nu i-a răspuns, în schimb] a trimis o scrisoare către conducerea spitalului la care lucra Mary E. Money în care atrăgea atenția că nu trebuie să se permită discuții despre acest subiect, câtă vreme nu se poate demonstra că insuficiență cardiacă congestivă este o consecință directă a administrării medicamentului. Money a declarat că a fost foarte intimidată de această sccrisoare, pe care ea a perceput-o ca fiind o amenințare implicită cu darea în judecată. Ea planificase să își publice concluziile, dar după ce spitalul a primit scrisoarea, unul dintre coautorii articolului, un epidemiolog, a decis să nu îi mai răspundă la e-mail-uri, împiedicând astfel publicare articolului. Purtătorul de cuvânt al GlaxoSmithKline [compania care producea medicamentul Avandia] a declarat că teoriile lui Money sunt nefondate.”
Nu-i așa că este cumplit? Dovezile existau deja, dar GlaxoSmithKline nu a vrut nici măcar să le discute. A vrut doar să le ascundă sub preșul intimidării.
În 2007, Steven Nissen, un eminent cardiolog de la Cleveland Clinic (cunoscut și ca un activist pentru integritatea științifică), împreună cu un alt cercetător, a publicat un articol, intitulat ”Effect of Rosiglitazone on the Risk of Myocardial Infarction and Death from Cardiovascular Causes” în New England Journal of Medicine (NEJM). Rosiglitazona este substanța activă din medicamentul Avandia. Articolul lui Nissen era o metanaliză a 42 de studii, iar concluzia era clara: Avdandia crește riscul atacurilor de cord și al deceselor. Mai exact studiul demonstra că administrarea de Avandia creștea riscul de atac de cord cu 43%, față de pacienții tratați cu alte medicamente.
Răspunsul GlaxoSmithKline: ”GSK este în profund dezacord cu concluziile din articolul publicat în NEJM, care se bazează pe dovezi incomplete și pe o metodologie despre care autorul admite că are limitări semnificative.”
Vă rugăm să remarcați că acest studiu venea la aproape șapte ani după semnalarea, de către Money, a problemelor legate de Avandia. GlaxoSmithKline încerca din nou să ascundă ceea ce comunitatea medicală începuse să descopere cu îngrijorare.
Din fericire lucrurile nu s-au mai putut opri aici. Scandalul lua amploare. Tot mai multe studii științifice indicau faptul ca Avandia are efecte secundare grave. Senatul SUA a declanșat o anchetă. Concluziile ei erau cât se poate de neliniștitoare: ”Printre documentele indentificate de Comitetul pentru Finanțe [al Senatului SUA] au fost descoperite e-mail-uri interne care demonstrează că GlaxoSmithKline a încercat să minimalizeze constatările științifice privitoare la siguranța medicamentului Avandia începând cu cu anul 2000. În plus, comitetul a descoperit că Avandia a făcut parte dintr-o campanie de ”ghostwriting”, o practică prin care producătorii de medicamente inițiază publicarea de articole, adesea în reviste medicale sub numele unor doctori, fără a se preciza implicarea producătorului de medicamente.” Aceste constatări sunt extrem de îngrijorătoare. GlaxoSmithKline știa că Avandia poate avea efecte secundare grave. Intimidarea doctoriței Mary Money, nu era o acțiune întâmplătoare. Compania dorea ca adevărul să nu iasă la suprafață. Apoi a urmat o întreagă acțiune de manipulare a comunității medicale prin campanii de ”ghostwriting”. Din fericire, așa cu o spun adesea, știința are capacitatea de a separa adevărul de manipulare, chiar dacă cei care vor să îl ascundă au de partea lor puterea uriașă pe care ți-o dă resursa financiară imensă. Articolul din NEJM este doar un singur exemplu în acest sens.
În cele din urmă GlaxoSmithKline a fost chemată în judecată și, în iulie 2012, a pledat ca vinovată pentru trei capete de acuzare legate, alături de Avandia, și de alte două medicamente: Paxil și Wellbutrin. O dată cu recunoașterea vinovăției, GlaxosmithKline a acceptat să plătească și daune în valoare de mai bine de 3 miliarde dolari, cea mai mare sumă plătită vreodată de către o companie producătoare de medicamente…
Nu mă pricep la termenii legali, așa că nu voi comenta prea mult acest aspect. Voi mai spune doar două lucruri. Înainte de declanșarea scandalului, la nivelul anului 2006, Avandia avea vânzări de 3,2 miliarde de dolari (numai în SUA vânzările erau de 2,2 miliarde dolari)… În prezent în Europa este interzisă comercializarea medicamentului Avandia. În SUA este permisă administrarea medicamentului, cu condiția ca pacientul să fie informat asupra riscurilor și să nu existe nici o altă soluție terapeutică.
Am amintit mai sus despre ghostwriting, aceasta este o practică prin care marile companii angajează experți cu mare reputație, nu pentru cunoștințele lor, ci numai pentru faima, pentru brandul, lor. Dar acesta este un subiect care va reprezenta tema unui alt articol. Veți vedea că lucrurile pot deveni uneori extrem de grave.
Surse: Discover Magazine, NEJM, US Departament of Justice, US Senate Finance Committee
