Când ne gândim la fluturi, ne imaginăm adesea creaturi delicate fluturând printre florile colorate din grădini. Cu toate acestea, istoria lor este mult mai veche și mai misterioasă decât credeam. O descoperire paleontologică recentă din Argentina a revoluționat cunoștințele noastre despre evoluția lepidopterelor – grupul care include fluturii și moliile – și a deschis o fereastră fascinantă către o lume care a dispărut cu mult înainte de apariția florilor.
În Parcul Național Talampaya, Argentina, paleontologii au făcut o descoperire surprinzătoare. Din 2011, săpăturile au explorat un sit antic care a fost odată o „latrină comunală” unde multe animale – în special erbivore mari – veneau să urineze și să defeceze. Aceste excremente fosilizate sunt o adevărată comoară pentru cercetători, deoarece păstrează urme microscopice ale unor organisme antice. Printre aceste mostre, o echipă argentiniană, în colaborare cu un cercetător britanic, a descoperit solzi minusculi, cu o lungime de aproximativ 200 de microni. Acești solzi aparțineau unei lepidoptere, ceea ce reprezintă o revelație majoră pentru înțelegerea noastră asupra acestor insecte din preistorie.
Datând de aproximativ 236 de milioane de ani, această descoperire plasează aceste molii în inima perioadei triasice, la doar 16 milioane de ani după extincția în masă permiană, care a dispărut aproape 90% din speciile de animale de pe Pământ. Acest context geologic și biologic face ca această descoperire să fie cu atât mai valoroasă, deoarece umple o lacună semnificativă în istoria evolutivă a lepidopterelor. Înainte de această descoperire, oamenii de știință știau că lepidopterele au evoluat probabil acum aproximativ 241 de milioane de ani, dar nicio dovadă fosilă nu se întindea mai departe de 201 milioane de ani. Prin urmare, această nouă datare împinge înapoi cele mai vechi dovezi fizice ale acestor insecte cu 35 de milioane de ani.
Cercetătorii au emis, de asemenea, ipoteza că ar fi putut descoperi o nouă specie, pe care au numit-o Ampatiri eloisae. Potrivit lor, această specie aparținea grupului Glossata, caracterizat prin prezența unei trompe, o adaptare esențială la fluturii moderni care le permite să se hrănească. Dar iată o enigmă: în perioada triasică, încă nu existau flori. Aceste plante au apărut mult mai târziu în istoria Pământului. Deci, cum s-ar fi putut hrăni Ampatiri eloisae? Oamenii de știință cred că acest fluture primitiv își folosea trompa pentru a supt picături zaharoase produse nu de flori, ci de alte plante, cum ar fi coniferele și cicadele, care erau răspândite la acea vreme. Aceste picături ar fi putut fi secreții sau exudate, o sursă alternativă de hrană înainte de apariția florilor. Această capacitate de adaptare la un mediu fără flori arată cât de lungă este istoria evoluției și inovației ecologice pe care o au lepidopterele.
De ce este această descoperire atât de importantă? Această descoperire face mai mult decât să îmbogățească cronologia fluturilor. Are implicații majore pentru înțelegerea noastră asupra ecosistemelor antice și a evoluției interacțiunilor plantă-insectă.
Confirmă faptul că fluturii și moliile au coexistat cu grupuri de plante cu mult înaintea plantelor cu flori, sugerând că relațiile dintre insectele polenizatoare și plante sunt mult mai vechi și mai complexe decât se credea anterior. Deschide ușa către descoperirea altor specii necunoscute care ar putea revoluționa viziunea noastră asupra ecosistemelor terestre în perioada triasică. De asemenea, ilustrează valoarea siturilor paleontologice precum Talampaya, unde uneori dovezi fosile minuscule, cum ar fi solzii microscopici, pot spune povești vechi de mii de ani.
Datorită acestui studiu publicat în Journal of South American Earth Sciences, cercetătorii au descoperit un capitol fascinant din istoria naturală. Ampatiri eloisae ne amintește că natura este un puzzle gigantic, în care fiecare piesă, oricât de mică, ne poate spulbera certitudinile. Fluturele, această emblemă a frumuseții și fragilității, se dezvăluie aici ca un supraviețuitor al unei epoci trecute, un martor tăcut al unei perioade în care viața pe Pământ se reconstruia după una dintre cele mai mari crize cunoscute vreodată. Și cine știe ce alte surprize îi așteaptă pe oamenii de știință în straturile uitate ale planetei noastre?
Poll: Care este cel mai fascinant aspect al descoperirii paleontologice din Parcul Național Talampaya, Argentina?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply