Ce s-ar fi întâmplat dacă mayașii nu ar fi dispărut niciodată?

Timp de secole, soarta civilizației mayașe a fascinat la fel de mult pe cât a uluit. Cum a putut un popor atât de avansat să-și vadă marile orașe prăbușindu-se și cultura scufundându-se în uitare? Un studiu genetic recent, publicat în Current Biology, pune la îndoială noțiunile preconcepute. Analizând genomurile scheletelor descoperite în apropierea orașului antic Copán, cercetătorii dezvăluie că mayașii nu au dispărut: au supraviețuit, s-au adaptat și încă trăiesc prin milioane de descendenți.

Situat în vestul actual al Hondurasului, Copán a fost una dintre capitalele majore ale civilizației mayașe în perioada clasică (250–900 d.Hr.). Acest oraș prosper, cunoscut pentru stelele și hieroglifele sale sculptate, a fost, de asemenea, o răscruce strategică între zonele muntoase mexicane și zonele joase mayașe. În anul 426, un om de altă parte, K’inich Yax K’uk’ Mo’, a întemeiat acolo o dinastie care avea să dureze mai mult de patru secole. Inscripțiile antice menționau originile sale străine, dar până acum, adevărata amploare a interacțiunii umane în această regiune era necunoscută.

Pentru a afla mai multe, o echipă internațională condusă de Shigeki Nakagome (Trinity College Dublin) a secvențiat genomurile a șapte indivizi îngropați la Copán. Obiectiv: Înțelegerea mișcărilor populației, a structurii sociale și a impactului prăbușirii civilizației. Printre descoperiri: fiecare individ avea o linie maternă diferită, un semn al unei diversități genetice notabile. Doi bărbați împărtășeau aceeași linie genetică a cromozomului Y (adică un strămoș masculin comun), dar nu erau strâns înrudiți. Unul, îngropat într-un mormânt bogat, ar fi putut fi un lider dinastic; celălalt, îngropat în apropiere, ar fi putut fi un sacrificiu ritualic. Și mai fascinant: aceste genomuri arată continuitatea genetică între mayașii antici și populațiile indigene actuale. Comparând aceste date cu genomurile nativilor americani moderni și ADN-ul antic din Siberia, cercetătorii au stabilit că mayașii nu au dispărut niciodată, ci au evoluat, uneori în umbra istoriei coloniale.

Folosind modelarea demografică bazată pe ADN, echipa a reușit să reconstruiască evoluția populației din Copán. În jurul anului 730 d.Hr., regiunea a atins vârful populației, cu aproximativ 19.000 de locuitori. Încă din anul 750, s-a observat un declin semnificativ, legat de colapsul politic, economic și de mediu al erei clasice. Contrar unor teorii anterioare, acest declin nu a dus la anihilarea populației. Mai degrabă, a reprezentat o contracție demografică, urmată de o persistență silențioasă.

Această creștere a populației înainte de colaps ar putea fi legată de extinderea agriculturii de porumb, ingredientul de bază al dietei mayașilor. În plus, cercetătorii au identificat un aflux de oameni din zonele muntoase mexicane, în special din situri precum Chichén Itzá. Acești migranți s-au amestecat cu populația locală, inclusiv cu elita, aducând noi influențe fără a șterge liniile ancestrale. Acest lucru dezvăluie o societate dinamică, mobilă, deschisă schimburilor culturale, departe de imaginea rigidă a unui imperiu înghețat în junglă.

Astăzi, peste 7 milioane de oameni de origine mayașă trăiesc în Mexic, Guatemala, Belize, Honduras și în alte părți. Limba, cultura și chiar genomul lor poartă urmele acestei istorii milenare. Studiul genetic realizat la Copán demonstrează că prăbușirea mayașilor nu a fost niciodată o dispariție, ci o transformare. Această rezistență se reflectă în persistența tradițiilor, cunoștințelor și identităților în ciuda invaziilor, bolilor și colonizării.

Înțelegerea faptului că mayașii nu au dispărut, ci au supraviețuit, ne permite să reevaluăm însăși noțiunea de „cădere a civilizației”. Ceea ce percepem ca un colaps poate fi și o reorganizare socială și culturală. Și este o reamintire esențială: popoarele indigene, departe de a fi relicve ale unui trecut apus, sunt actori ai propriei istorii.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România