După cum știți deja, o parte a echipei Știință & Tehnică este peste ocean, în SUA, implicată în Marea Expediție Americană, dar suntem și câțiva membri ai redacției care am rămas acasă. Iar unii dintre noi am fost invitați în Ziua E (21 august, ziua eclipsei) la TVR, pentru a discuta pe larg cu prezentatorii televiziunii naționale despre acest fenomen.
De precizat că Televiziunea Națională a fost singura care a acceptat propunerea noastră, de a prezenta în direct publicului din România cel mai important fenomen astronomic al anului, pe care cosmonautul Dorin-Dumitru Prunariu, profesorul Alexandru Mironov și vânătorul de eclipse Cătălin Beldea l-au transmis exclusiv pe TVR1.
Eclipsa are și implicații non-științifice…
Subsemnatul a fost prezent mai întâi în emisiunea „Aici, acum”, de la ora 13:00, unde am avut prilejul să dau câteva detalii despre importanța acestui fenomen, dar și a demersului Știință & Tehnică de a face o transmisie LIVE de la fața locului. Spre final, mi s-a cerut părerea despre faptul că această eclipsă ar putea prevesti impactul cu o planetă misterioasă… (se pare că „chestia” asta mi-a scăpat când am scris articolul despre miturile legate de eclipse).
Nu am realizat, pe moment, cât de multă lume este atrasă de această parte să-i spunem mistică a unei eclipse. Lucrurile au devenit, însă, evidente în emisiunea „Pulsul zilei”, de la ora 18:30. Unde invitați au fost colegul de la Știință & Tehnică, Alex Safta (specialistul pe neuroștiințe și medicină), alături de… astroloaga Mariana Cojocaru.
Imaginați-vă cât de surprins a fost când, după o intervenție foarte profesionistă, în direct prin Skype, a cosmonautului Dorin-Dumitru Prunariu, l-am văzut pe colegul Alex pus față în față cu o reprezentată a pseudo-științei. Ulterior, mi-am dat seama că pentru Alex a fost mult mai dificil să facă față situației, în condițiile în care noi, cei de la Știință & Tehnică, suntem un fel de cruciați împotriva lucrurilor non- și pseudo-științifice.
De bună seamă, asocierea dintre eclipsă și astrologie satisface o bună parte din audiență, care este interesată de semnificațiile populare/folclorice/mitologice ale unui astfel de eveniment ceresc. Și mi-am dat seama că trebuie să-mi înăbuș revolta interioară, să ies din bula mea (în care consider că și ceilalți ascultă de rațiune și de spiritul critic) și să mă gândesc la un mod cât mai subversiv de inteligent de a contracara pseudo-știința.
… totuși, eclipsa este cel mai bine explicată de specialiști
La emisiunea de seară „Ediție specială”, de la ora 20:30, am fost invitat alături de specialista Elisabeta Petrescu de la Observatorul Astronomic din București, care, evident, s-a descurcat mult mai bine decât mine în a explica metodic ce se întâmplă cu eclipsa, completând intervențiile colegilor din SUA.
Deci nu am fost nevoit să mă înarmez ca un Rambo pentru a contracara afirmații pseudo-științifice despre eclipsă, chiar dacă, în cursul discuțiilor, a fost adus pe tapet și acest subiect, al diverselor interpretări mistice sau astrologice. Nu știu dacă explicațiile mele au avut succes în fața celor mai înverșunați apărători ai pseudo-științei, dar nutresc speranța că măcar i-am făcut pe aceștia să înceapă să-și pună niște întrebări mai pertinente și să caute răspunsuri mai logice.
Iar acum, după ce iureșul transmisiilor LIVE ale eclipsei s-a mai domolit, iar colegii de peste ocean își continuă misiunea #MareaExpeditieAmericana până la finalul lunii august, pot să-mi iau un moment de respiro și să analizez la rece problema astrologiei.
E vreo șansă să convingi amatorii de pseudo-știință că greșesc?
Vorba neaoșă din bătrâni „un prost aruncă o piatră în apă și zece înțelepți se chinuie să o scoată” a fost transpusă de Brandolini într-o formă mai științifică, după cum ne amintește de multe ori scepticul de serviciu al S&T, Cristian Român: „Cantitatea de energie necesară pentru demontarea unei năzbâtii (bullshit, în engleză) este cu un ordin de mărime mai mare decât cea necesară pentru a o produce”.
În privința eclipsei, cred că și cei cu un IQ la limita de jos a decenței înțeleg astăzi mecanismul destul de simplist: Pământul se învârte în jurul Soarelui, Luna se învârte în jurul Pământului, din când în când ea ajungând să se intercaleze între Soare și Pământ de așa manieră încât acoperă complet discul solar (deci se produce o eclipsă totală de soare).
De ce?
De ce ajunge luna să acopere soarele aproape perfect și să vedem eclipse?
Pentru că așa se mișcă corpurile cerești, fiind vorba de o „mecanică cerească” naturală, nicidecum mistică. Toate acestea pot fi explicate prin fizică și calculate matematic. Ceea ce este o problemă dacă nu te pricepi deloc la fizică și matematică, pentru a verifica singur veridicitatea celor spuse mai sus.
Și atunci îl îndemn pe amatorul de astrologie să se întrebe în cine poate avea mai mare încredere pentru explicațiile ținând de eclipsă: în cineva care nu știe ce e aia fizică și habar n-are să facă niște calcule matematice? Sau în cineva care se poate folosi de aceste științe pentru a demonstra cum se petrece un fenomen?
Atenție, fizica și matematica sunt palpabile, au în spate teorii și măsurători clare, verificabile, ușor de înțeles dacă știi și „abecedarul” necesar. Asta în timp ce explicațiile astrologice sunt doar niște afirmații fără niciun fundament verificabil. E adevărat, astrologii nu neagă comportamentul fizic al corpurilor cerești, dar aduc în discuție chestii nevăzute, intangibile, nemăsurabile cu instrumentele noastre pământești. Măi să fie!
Invitata cu care a avut ghinion colegul Alex să împartă platoul afirma, la un moment dat, ca accidentul fatal al unei gravide sau decizia de căsătorie a unei persoane publice erau, fără echivoc (!), rezultatul influenței eclipsei. De dragul exercițiului, las rațiunea la o parte și întreb nevinovat:
De ce?
Care e legătura între chestiile astea în afară de simplă coincidență?
Sunt foarte curios ce răspunsuri halucinante ar oferi astrologii. Cam până în ce pânze albe ar merge cu explicațiile fără niciun fundament științific. Mă aștept ca, într-un final, argumentul suprem să fie că așa lucrează Universul (după celebra sintagmă religioasă „nebănuite sunt căile domnului”, parcă…), că e suficient să crezi lucrurile astea fără a fi nevoie să le și înțelegi („fericiți cei săraci cu duhul”, gen?!) sau că prea multă curiozitate strică (că doar de aia a murit pisica, nu?!).
Dar haideți să zicem, de dragul exercițiului, că niște oameni de știință ar încerca să demonstreze că doamna astroloagă are dreptate. Ar trebui să analizăm comportamentul gravidei, să facem muncă de detectivi ca în filme și să stabilim profilul psihologic al victimei. Să verificăm toți factorii din ziua respectivă și să transpunem totul în ecuații. Și să căutăm o relație matematică între nefericitul eveniment uman și normalul eveniment astronomic.
Cine e nebun să se înhame la o astfel de muncă titanică? Poate nici măcar viitoarele calculatoare cuantice hiper-performante nu vor putea rezolva în timp util o astfel de dilemă. Deci e clar că oamenii de știință nu pot dovedi științific contrariul afirmației doamnei astrolog.
Deci, pentru că nu poți dovedi că afirmația e falsă, automat ea este adevărată!
Un principiu foarte convenabil când nu ai dovezi și argumente pertinente.
Dar… înseamnă că și eu pot să folosesc acest principiu. De exemplu, ca să afirm că doamna cu pricina bate câmpii. Că gravida și-a ales momentul respectiv ca să se arunce sub tren fiindcă la ora aia trecea trenul pe acolo, fiindcă în ziua aia i-au venit piticii pe creier (poate că pur și simplu voia ca moartea ei să aibă o semnificație survenind fix în ziua eclipsei), fiindcă viața ei ajunsese într-un impas greu de acceptat psihologic, din cauze sociale, economice, etc.
Deci nu eclipsa a determinat tragicul eveniment. De ce zic asta? Pentru că așa vreau eu. Și știu că am dreptate tocmai pentru că nu aveți cum să-mi demonstrați contrariul, tovarăși astrologi. Adică am folosit principiul bumerang: eu sunt cel care a aruncat piatra în apă, după care să săriți voi, astrologii. Sunteți mult mai utili așa decât emițând tot felul de afirmații neadevărate.
Revin la amatorii de pseudo-știință: luați orice chestie pe care o afirmă astrologii și încercați să găsiți singuri răspunuri și explicații. Oricât de aiurite, imposibile, fantasmagorice vi s-ar părea, sunt la fel de invalide ca și explicațiile astrologilor. Cu asta în minte, poate vă veți gândi de două ori înainte de a asculta un astrolog în locul unui om de știință. Poate.
… dar dacă nu am mai promova pseudo-știința?
Știință & Tehnică este, la ora actuală, o mică insuliță de educație și informație pertinentă într-un ocean mass-media și social-media poluat de inepții, cancanuri, senzaționalistic (am inventat acum acest termen!) și fake-news. Iar astrologii și propăvăduitorii non-științei proliferează extraordinar într-un astfel de mediu.
Realist vorbind, e ca o cloacă fără fund, în care câțiva câștigă mulți bani de pe urma ignoranților, menținuți în această stare prin servirea continuă de subiecte non-științifice, dar și printr-o educație precară. Aici putem dezvolta discuția mult și bine. Dar adevărul este că cel mai simplu și la îndemână mod de a stopa epidemia de pseudo-știință este ca mass-media să spună NU.
Închipuiți-vă că televiziunile și radio-urile nu ar mai difuza, începând din acest moment, celebrele deja pastile și emisiuni dedicate horoscopului, zodiilor, astrologiei. Că nu ar mai invita la dezbateri și discuții personaje dubioase din zona pseudo-științei. Că ar privilegia explicațiile argumentate, specialiștii serioși, abordarea obiectivă a evenimentelor.
Nepopularizarea pseudo-științei sunt sigur că ar avea ca efect, nu chiar imediat, dar suficient de rapid, o trezire treptată la realitate a celor care efectiv sunt drogați zilnic de „ce-ți rezervă astrele și zodia”. Apariția unui reprezentant al pseudo- sau non-științei la tv sau radio este pur și simplu o validare a statutului acelei persoane, indiferent că spune inepții.
Câtă vreme promovăm non-știința, aceasta ne va afecta iremediabil viața. Deoarece ne afectează negativ gândirea, ne pune piedici în înțelegerea normală a lucrurilor și este toxică, pe termen mediu și lung, în dezvoltarea intelectuală, morală, chiar și spirituală. Pseudo-știința nu se deosebește de manelism: este o subcultură ce se opune civilizării.
Toleranță inteligent-subversivă, nu indulgență dezinteresată
Cam astea au fost gândurile mele la rece, acum, după eclipsă. Cel mai probabil, nu ți-am spus nimic nou ție, cititorului de Știință & Tehnică. Și, cel mai probabil, îmi dai dreptate, ba chiar te întrebi de ce a trebuit să spun lucrurile astea cu care ești de acord. Ei bine, te-ai gândit că poate suntem prinși într-o capcană?
„Cine se-aseamănă, se-adună” e un principiu foarte adevărat. Dacă eu gândesc după anumite reguli pe care le consider morale sau adevărate, voi căuta să mă asociez cu oameni care gândesc la fel ca mine, care-mi împărtășesc viziunea. Cu cât suntem mai educați, cu atât suntem mai critici, mai sceptici, mai analitici.
În schimb, cu cât educația noastră e mai precară, cu atât suntem mai deschiși răspunsurilor ce nu necesită efort de gândire, de înțelegere. Și „ne-adunăm” cu cei pe care îi considerăm de același nivel, care nu se declară superiori intelectual și nu ne declanșează instinctul de conservare din cauza frustrărilor și a diverselor complexe de inferioritate. Și ajungem foarte ușor să-i ascultăm pe cei care ne confrmă părerile eronate, pentru că adevărul doare și e mai comod să fie ignorat…
Oamenii care cred în pseudo-știință, în special în afirmațiile astrologilor, trebuie doar să aibă acces la o informație corectă și pe care nivelul lor intelectual să o poată rumega coerent. A-i lua la mișto, a-i face proști, a-i ponegri pentru că sunt victimele propăvăduitorilor pseudo-științei este cea mai mare greșeală pe care o putem face noi, cei care ne mândrim că suntem raționali, avem spirit critic și acceptăm explicațiile științifice.
Sunt foarte conștient că e extrem de dificil să schimbi concepțiile unui om. Dar, hei, și eu am fost o astfel de victimă: în liceu credeam în horoscop sau că voi câștiga la loto… M-am schimbat pentru că unii și alții m-au încurajat să pun cât mai multe „de ce”-uri, să înțeleg cum funcționează lucrurile, să nu-mi domolesc curiozitatea, să rămân tot timpul avid de cunoaștere și de învățare.
Din păcate, pseudo-știința nu dispare de la sine. Întotdeauna va avea adepții și șamanii săi, fără îndoială. Rolul său nociv poate fi, însă, minimizat prin implicarea tuturor celor care vor să evoluăm. Cum o face fiecare, depinde. Eu unul încerc să explic lucrurile cât mai clar (chiar dacă nu-mi iese întotdeauna, încerc în continuare) în fiecare articol pe care îl scriu în Știință & Tehnică și cu fiecare „chestie” pusă pe facebook și în fiecare discuție purtată cu oricine.
La o adică, pseudo-știința e ușor de contracarat. Partea mai grea e să-ți dai seama cum poți să faci TU asta.
