Timp de decenii, cunoștințele noastre despre hominizii timpurii s-au bazat pe oase, dinți și multe speculații. Astăzi, o descoperire științifică majoră revoluționează această abordare: pentru prima dată, cercetătorii au reușit să determine sexul biologic al indivizilor aparținând unei specii umane dispărute… vechi de două milioane de ani. Studiul, publicat în prestigioasa revistă Science, marchează un pas decisiv în explorarea originilor noastre. Folosind o metodă inovatoare – paleoproteomica – oamenii de știință au analizat proteinele fosile extrase din dinții găsiți în faimoasa peșteră Swartkrans din Africa de Sud. Și ceea ce au descoperit depășește toate așteptările.
Până acum, era imposibil să se identifice sexul indivizilor aparținând genului Paranthropus, un văr de-al nostru, care a trăit acum aproximativ 2 milioane de ani. Motivul? ADN-ul lor este mult prea vechi pentru a fi conservat. Prin urmare, cercetătorii au trebuit să se bazeze pe forma și dimensiunea oaselor, presupunând că masculii erau mai mari decât femelele – o metodă predispusă la erori. Dar de data aceasta, oamenii de știință au avut o altă idee: să studieze proteinele din smalțul dentar. Spre deosebire de ADN, unele proteine pot supraviețui mult mai mult. Folosind dinți fosili atribuiți lui Paranthropus robustus, echipa a reușit să reconstruiască secvențele peptidice și să identifice doi indivizi masculi și doi femele. Și surpriză: unul dintre cei mai mici dinți aparținea unui bărbat. Acest lucru pune serios sub semnul întrebării presupunerile anterioare bazate exclusiv pe morfologie.
Această descoperire nu se limitează la o chestiune de sex. Observând îndeaproape secvențele proteice, cercetătorii au evidențiat, de asemenea, diferențe genetice subtile între dinții analizați. Unul dintre ei diferă de ceilalți printr-un singur aminoacid – o variație mică, dar semnificativă. Acest lucru ar putea indica existența unor populații sau subspecii diferite de Paranthropus, care trăiesc simultan în aceeași regiune. O ipoteză deja susținută de descoperirea recentă a speciei Paranthropus capensis, o specie descrisă ca fiind mai „zveltă” decât verii săi. Cu alte cuvinte: diversitatea în cadrul genului Paranthropus a fost probabil mult mai mare decât își imaginau paleoantropologii anterior.
Prezenți în sudul Africii în același timp cu primii reprezentanți ai genului Homo (Homo habilis, Homo erectus), Paranthropus avea un stil de viață mixt, între mers biped și cățărat arboricol. Nu sunt strămoșii noștri direcți, dar au făcut în mod clar parte din peisajul evolutiv al vremii. Analizele arată că proteinele lor dentare sunt foarte asemănătoare cu cele ale genului Homo, confirmând relația lor evolutivă strânsă cu propria noastră linie. Pentru Dr. Marc Dickinson, coautor al studiului, „Extragerea aminoacizilor antici din smalțul unor astfel de hominizi antici este uluitoare. Deschide perspective complet noi pentru înțelegerea istoriei noastre evolutive pe continent.”
Acest studiu arată că, chiar și în absența ADN-ului, paleoproteomica poate revoluționa paleoantropologia, oferind date obiective despre indivizi foarte vechi. În viitor, această metodă ar putea ajuta la reclasificarea anumitor specii fosile, la identificarea altora noi și, mai presus de toate, la o mai bună înțelegere a complexității și bogăției evoluției umane în Africa.
Poll: Care este impactul descoperirii paleoproteomicii în studiul originilor umane?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply