Este posibil să fi găsit o planetă necunoscută în sistemul solar

Ani de zile, astronomii au căutat o umbră evazivă la marginea sistemului nostru solar: o a noua planetă, una gigantică, înghețată, care ar putea explica orbitele stranii ale unor obiecte transneptuniene. Această ipotetică „Planetă Nouă” rămâne invizibilă până în ziua de azi… dar un semnal interesant surprins în datele satelitare vechi ar putea relansa vânătoarea.

O echipă condusă de Terry Phan, doctorand la Universitatea Tsing Hua din Taiwan, susține că a găsit un bun candidat pentru această planetă teoretică. Până acum, este doar un punct în mișcare în imaginile în infraroșu – dar acel punct se mișcă exact ca o planetă masivă departe de Soare. O descoperire care stârnește atât speranță, cât și prudență în comunitatea științifică.

Ipoteza existenței unei Planete Nouă datează din 2016. Doi cercetători de la Caltech, Konstantin Batygin și Mike Brown, au observat că mai multe obiecte din Centura Kuiper – vasta regiune înghețată de dincolo de Neptun – au urmat traiectorii izbitor de similare, ca și cum ar fi fost influențate de gravitația unui corp masiv, invizibil. Această planetă, conform calculelor lor, ar fi de aproximativ cinci până la zece ori mai masivă decât Pământul și ar evolua pe o orbită foarte excentrică, la sute de miliarde de kilometri de Soare. O planetă dificil de detectat deoarece este foarte lentă și extrem de puțin luminoasă.

Neputând observa direct un astfel de obiect, cercetătorii caută indicii în arhivele astronomice. Asta a făcut echipa lui Terry Phan. Folosind date de la sateliții în infraroșu IRAS (lansați în 1983) și AKARI (2006-2011), au identificat un semnal discret: un punct luminos care apare în ambele seturi de date, la aceleași coordonate, cu o culoare și o luminozitate identice. Și acest punct părea să se miște ușor — prea încet pentru a fi un asteroid, prea coerent pentru a fi un artefact. Suficient cât să stârnească curiozitatea. Semnalul a fost prezntat într-o postare pe platforma de preprinturi arXiv și acceptat spre publicare într-o revistă științifică (Publications of the Astronomical Society of Australia).

Dar atenție: nu toată lumea spune că e vorba  de o descoperire. Însuși Mike Brown, „părintele” Planetei Nouă, și-a exprimat îndoielile. Conform propriilor calcule, traiectoria aparentă a acestui candidat are o înclinație orbitală de aproximativ 120°, mult mai mare decât cea așteptată (15 până la 20°). Un astfel de obiect s-ar roti într-o direcție opusă celei a celorlalte planete, ceea ce face ca apartenența sa la sistemul solar clasic să fie foarte puțin probabilă. „Probabil nu este Planeta Nouă”, a declarat Brown pentru revista Science. „Dar ar putea fi o altă planetă, încă necunoscută.”

Pe scurt, chiar dacă acest obiect este real, ar putea pune sub semnul întrebării însăși conceptul de Planetă Nouă – sugerând că un alt corp ceresc perturbă obiectele din Centura Kuiper sau că nu este nevoie de o planetă gigantică pentru a le explica orbitele.

Fie că este sau nu celebra a noua planetă, anul viitor ar putea schimba totul. Observatorul Vera C. Rubin, aflat în curs de finalizare în Chile, promite să revoluționeze viziunea noastră asupra cerului. Echipat cu cea mai mare cameră digitală construită vreodată, acest telescop va scana cerul sudic cu o adâncime și o rezoluție fără precedent. Astronomii speră că Vera Rubin va putea în sfârșit să detecteze – sau să infirme – existența Planetei Nouă în următorii doi ani. Acest telescop va putea, de fapt, să urmărească cele mai mici mișcări ale obiectelor îndepărtate și să confirme dacă candidatul detectat de Phan este o planetă, un artefact… sau altceva.

Căutarea Planetei Nouă este o combinație fascinantă de intuiție teoretică și răbdare observațională. Obiectul observat în arhiva cu infraroșu s-ar putea să nu fie răspunsul pe care îl căutam, dar stârnește curiozitatea și evidențiază ingeniozitatea oamenilor de știință care analizează datele din trecut pentru a înțelege mai bine viitorul nostru astronomic. Indiferent dacă această planetă există sau nu, cercetarea în sine ne permite să înțelegem mai bine limitele sistemului solar, aceste regiuni înghețate încă pline de mistere. Și, așa cum se întâmplă adesea în știință, nu neapărat destinația contează cel mai mult… ci descoperirile pe care le facem pe parcurs.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România