Girafele au fost mult timp considerate o singură specie împărțită în nouă subspecii. Studii recente au răsturnat această viziune. În 2016, o analiză genetică a arătat că existau de fapt patru specii distincte de girafe. Aceste descoperiri au fost întărite de noi cercetări asupra morfologiei craniene a girafelor, care au confirmat această clasificare revoluționară. Această descoperire nu numai că ne îmbogățește cunoștințele biologice, ci are și implicații cruciale pentru conservarea acestor animale emblematice.
Timp de decenii, oamenii de știință au grupat toate girafele sub o singură specie: Giraffa camelopardalis. Abia în 2016 o analiză aprofundată a ADN-ului lor a schimbat situația. Cercetătorii au identificat patru specii distincte genetic: girafa Masai (G. tippelskirchi), girafa de nord (G. camelopardalis), girafa reticulata (G. reticulata) și girafa de sud (G. giraffa). Această separare genetică reflectă milioane de ani de evoluție distinctă care a fost probabil influențată de barierele geografice și ecologice din Africa.
Această descoperire a provocat un adevărat undă de șoc în lumea științifică, punând sub semnul întrebării zeci de ani de taxonomie și forțând experții să-și revizuiască înțelegerea despre evoluția și distribuția girafelor. Această descoperire a fost doar primul pas. Mai erau necesare dovezi suplimentare pentru a consolida această clasificare.
Pentru a confirma aceste distincții, cercetătorii de la Giraffe Conservation Foundation, în colaborare cu universități internaționale, au întreprins recent o analiză detaliată a craniilor de girafe. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în PLOS One. Folosind scanări 3D, ei au studiat 515 cranii din parcuri naționale, muzee și ferme de vânat. Studiul a relevat diferențe izbitoare în morfologia craniilor, în special la nivelul osicoanelor, aceste structuri osoase în formă de corn pe care le au girafele.
La girafa de nord, de exemplu, osicoana mediană este înaltă și ascuțită, în timp ce arată mai mult ca un mic deal în girafa reticulata. Girafa Masai are o osiconă mult mai mică, iar cea a girafei sudice este aproape imperceptibilă. Aceste caracteristici morfologice unice, combinate cu dovezile genetice, confirmă existența tuturor celor patru specii. În plus, studiul a evidențiat un dimorfism sexual puternic, cu diferențe marcate între craniile masculine și feminine.
Cu doar 117.000 de girafe rămase în sălbăticie, aceste descoperiri sunt de o importanță vitală pentru protecția lor. Recunoașterea a patru specii distincte implică faptul că fiecare dintre ele trebuie studiată și protejată individual. Unele, precum girafa de nord, sunt deosebit de amenințate și necesită măsuri urgente de conservare. Dr. Julian Fennessy, directorul Fundației pentru Conservarea Girafelor, solicită, de asemenea, o revizuire oficială a taxonomiei girafelor de către organisme precum IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Această recunoaștere ar mobiliza eforturi de conservare direcționate, care sunt esențiale pentru prevenirea dispariției acestor specii emblematice. După cum subliniază doctorul Nikolaos Kargopoulos, autorul principal al studiului: „Știința este clară. Trebuie să acționăm acum pentru a salva fiecare dintre aceste specii.”
