Fratricid galactic: o mică galaxie este sfărâmată de sora ei mai mare chiar în fața ochilor noștri!

La 200.000 de ani-lumină de Pământ, pe cerul emisferei sudice, se află o mică galaxie satelit numită Micul Nor al lui Magelan (Small Magellanic Cloud, SMC). Orbitează alături de Marele nor al lui Magelan (Large Magellanic Cloud, LMC), o altă galaxie pitică, dar care este mult mai masivă. Aceste două obiecte cosmice orbitează în jurul propriei noastre galaxii, Calea Lactee, formând împreună un trio galactic fascinant. Dar ceea ce era odată un echilibru fragil se dovedește acum a fi mult mai dramatic:

, SMC este îndepărtat încet de forțele gravitaționale ale LMC, vecinul său mai mare. Un proces lent care este invizibil cu ochiul liber, dar perfect detectabil folosind cele mai puternice instrumente.

Datele din spatele acestei descoperiri provin de la Gaia, sonda spațială a Agenției Spațiale Europene, care a cartografiat cu o precizie fără precedent pozițiile și mișcările a aproape 2 miliarde de stele din colțul nostru de univers. Concentrându-se pe SMC, cercetătorii au analizat traiectoriile a 7.000 de stele individuale, dezvăluind o dinamică ciudată: stelele galaxiei par să se răspândească, trase în direcții opuse. Unele se apropie de Marele Nor al lui Magelan. Alele se îndepărtează de el. Și cel mai important, ei nu mai orbitează în jurul propriei galaxii așa cum o fac în mod normal stelele dintr-o galaxie stabilă. Mișcarea globală trădează o dezintegrare: Micul Nor al lui Magelan se dezintegrează. „Când am obținut acest rezultat, inițial am crezut că a fost o greșeală în metoda noastră”, spune Kengo Tachihara, coautor al studiului și cercetător la Universitatea Nagoya din Japonia. „Dar după verificare, rezultatele au fost incontestabile… și foarte surprinzătoare.”

Marele Nor al lui Magelan este de aproximativ zece ori mai masiv decât cel Mic. Cele două se încrucișează aproximativ la fiecare 900 de milioane de ani, într-un dans lent gravitațional. Această masă mai mare, combinată cu proximitatea lor, este suficientă pentru a provoca suficientă distorsiune gravitațională pentru a perturba echilibrul SMC, trăgându-și stelele spre ea în timp. Fenomenul nu este rar în Univers: galaxiile interacționează în mod regulat și se rup reciproc. Dar în acest caz, faptul că aceste două galaxii sunt atât de aproape de noi face ca această observație să fie unică. Aceasta este una dintre rarele momente în care astronomii pot observa acest tip de interacțiune la scară largă în detaliu.

Dar această dezintegrare nu este doar spectaculoasă, ci este și valoroasă din punct de vedere științific. SMC este o galaxie săracă în metale (în limbajul astronomilor, asta înseamnă că conține puține elemente grele produse de generațiile anterioare de stele), ceea ce îi conferă o compoziție similară cu cea a primelor galaxii din univers. A-l studia înseamnă, prin urmare, a te întoarce în timpul cosmic. Înțelegerea modului în care stelele se mișcă, se formează și interacționează cu mediul lor ne permite să modelăm mai bine începuturile universului. Și datorită Gaiei, cercetătorii au un instrument de observare capabil să examineze aceste detalii altfel invizibile.

Soarta Micului Nor al lui Magelan pare pecetluită. Smulse treptat de LMC, va sfârși probabil prin a fi absorbit, stelele sale împrăștiate în galaxia vecină – sau poate chiar în Calea Lactee, în timpul unei viitoare fuziuni. O soartă comună în univers, dar rar observată pe viu. „Nu ne putem vedea propria galaxie din exterior”, ne amintește Tachihara. „Dar studiind aceste două galaxii din apropiere, putem înțelege cum a evoluat a noastră… și cum va evolua.”

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România