Sistemul planetar Kepler-10 continuă să surprindă. Deja faimoasă pentru că a găzduit prima planetă stâncoasă detectată vreodată de misiunea Kepler — Kepler-10b —, aceasta este acum din nou în centrul atenției cu o exoplanetă, ca să spunem așa, excepțională: Kepler-10c. Conform unui nou studiu publicat în Astronomy & Astrophysics, această lume îndepărtată ar putea aparține unei categorii care nu a mai fost confirmată până acum: cea a planetelor gigantice cu apă înghețată.
Kepler-10c este un tip foarte special de planetă. Raza sa este de 2,35 ori mai mare decât cea a Pământului, iar volumul său este de aproximativ 13 ori mai mare. Masa sa ajunge la de 11 ori mai mare decât cea a planetei noastre albastre. Cifre care ar putea sugera o planetă stâncoasă densă, precum un „super-Pământ”. Însă densitatea sa, relativ mică pentru dimensiunea sa, spune o altă poveste. Datorită instrumentelor de înaltă precizie ale Telescopului Național Galileo, situat în Insulele Canare, cercetătorii au reușit să rafineze măsurătorile și cred acum că Kepler-10c nu este o lume stâncoasă, ci mai degrabă o lume acvatică, acoperită de un strat gros de apă și cu o atmosferă încărcată de vapori. Și mai uimitor: dovezile sugerează că ar putea fi o lume înghețată, cu straturi interne diferențiate – un scenariu care anterior era pur teoretic.
Studiul arată că Kepler-10c s-a format mult mai departe de steaua sa, în regiuni reci ale sistemului unde gheața de apă s-ar putea acumula pentru a forma planete masive. Apoi, sub efectul forțelor gravitaționale, această planetă ar fi migrat spre interiorul sistemului, până la orbita sa actuală, păstrându-și în același timp compoziția bogată în apă. Acest tip de migrație planetară este un fenomen cheie pentru înțelegerea arhitecturii sistemelor planetare – inclusiv a noastră.
Kepler-10b, planeta soră a lui Kepler-10c, este o planetă mult mai mică, de 1,47 ori raza Pământului și de trei ori mai masivă. Orbitează extrem de aproape de steaua sa, având un „an” mai mic de o zi terestră, ceea ce o face o lume fierbinte. Dar asta nu e tot: o analiză detaliată a ușoarelor oscilații ale stelei cauzate de gravitația planetelor sale a dezvăluit un al treilea potențial membru al sistemului: Kepler-10d. Această lume îndepărtată, încă puțin cunoscută, orbitează steaua la fiecare 151 de zile și are o masă de cel puțin 12 ori mai mare decât cea a Pământului. Este posibil să aibă multe caracteristici în comun cu Kepler-10c.
Existența lui Kepler-10c în acest sistem planetar deschide calea către recunoașterea unui nou tip de lume în univers: planetele gigantice cu apă înghețată. Nici complet stâncoase, nici gazoase precum Neptun, aceste planete ar fi dominate de apă în diverse forme, de la vapori la gheață adâncă. Până acum, această categorie de planete era considerată ipotetică. Însă Kepler-10c ar putea fi primul membru confirmat al acestui club foarte exclusivist – și ne-ar putea aminti, încă o dată, cât de plin de surprize este Universul nostru.
Poll: Care crezi ca este compozitia principală a planetei Kepler-10c?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply