Când ne gândim la Lună, ne imaginăm în general o lume uniform gri, stearpă, măturată de secole de praf și tăcere. Și pe bună dreptate: satelitul nostru natural este în esență o vastă întindere monocromă. Dar această aparentă simplitate ascunde un trecut mult mai colorat și exploziv decât am putea crede. Acest lucru este evidențiat de micile mărgele de sticlă portocalii, descoperite în timpul misiunilor Apollo, care tocmai au dezvăluit noi secrete datorită tehnologiilor de ultimă generație.
Între 1969 și 1972, astronauții Apollo au adus înapoi pe Pământ nu mai puțin de 382 de kilograme de roci lunare, conținând peste 2.000 de mostre diferite. Printre acestea se aflau mici mărgele de sticlă, adesea mai mici de un milimetru în diametru. Unele sunt negre, altele – mult mai surprinzătoare – au o nuanță portocalie strălucitoare, aproape incandescentă. Originea lor? Erupții vulcanice explozive care au avut loc acum 3,3 până la 3,6 miliarde de ani. Spre deosebire de Pământ, Luna nu are practic atmosferă. Totuși, în acele vremuri îndepărtate, suprafața sa a fost zguduită de fântâni de lavă comparabile cu cele văzute astăzi în Hawaii. Aceste jeturi de lavă încărcate cu gaz, la explozie, au dat naștere perlelor vitrificate. Răcindu-se rapid în vidul lunar, lava s-a solidificat în sfere strălucitoare și colorate. Aceste perle sunt atât de prețioase pentru oamenii de știință, deoarece se comportă ca niște adevărate capsule ale timpului. Închise în structura lor vitroasă, informațiile pe care le conțin au rămas intacte timp de miliarde de ani. Potrivit profesorului Ryan Ogliore de la Universitatea Washington din St. Louis, acestea sunt chiar „cele mai uimitoare mostre extraterestre pe care le avem”.
Abia recent, datorită tehnicilor de ultimă generație, cum ar fi tomografia cu sondă atomică, microscopia electronică cu scanare și spectroscopia cu raze X cu dispersie de energie, cercetătorii au reușit să analizeze aceste perle în profunzime – fără a le altera. Aceste instrumente, de neimaginat pe vremea misiunilor Apollo, permit acum descoperirea compoziției lor chimice și aflarea mai multor informații despre vulcanismul antic al Lunii. Studiul acestor perle întărește ideea că Luna, departe de a fi o lume statică de la formarea sa, a cunoscut o activitate geologică intensă. Erupțiile vulcanice care au creat aceste mărgele demonstrează că a avut cândva un interior dinamic capabil să producă magmă bogată în gaze. Această activitate, însă, a încetat de mult, iar singura dovadă a acestei ere trecute este acum înghețată în aceste mărgele de sticlă. Analiza lor continuă ar putea dezvălui încă evoluția termică a Lunii sau chiar indicii despre formarea sa la originile sistemului solar.
Cercetarea, publicată recent în revista Icarus, dovedește un lucru: chiar și la 50 de ani de la colectarea lor, mostrele lunare din misiunea Apollo nu și-au spus ultimul cuvânt. Datorită progreselor tehnologice, oamenii de știință pot acum reciti arhivele tăcute ale Lunii cu ochi proaspeți – și pot descoperi culori neașteptate.
Poll: Care este originea marjelor de sticlă portocalie descoperite pe Lună de astronauții Apollo?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply