Pentru mulți dintre noi, termenul „obezitate” e asociat aproape automat cu acel număr la care ne uităm pe cântar sau cu faimosul indice de masă corporală (IMC/BMI – Body Mass Index). Dar cât de bine reflectă acest indicator realitatea când vine vorba de riscurile pentru sănătate? Un studiu internațional recent vine cu o perspectivă surprinzătoare: IMC-ul, folosit de zeci de ani ca standard, ar putea să ne inducă în eroare.
IMC-ul se calculează împărțind greutatea la pătratul înălțimii și, în mod tradițional, dacă depășești 30 kg/m², ești considerat obez. Totuși, acest prag nu ține cont de modul în care este distribuită grăsimea în corp sau de diferențele dintre persoane. De-a lungul timpului, specialiștii au criticat această abordare, considerând-o prea simplistă și, uneori, chiar nedreaptă.
Într-un articol publicat în prestigioasa revistă Nature, cercetătorii atrag atenția că lipsa unei definiții mai nuanțate a obezității a dus la dificultăți în diagnostic și tratament, la prevenție ineficientă și, nu în ultimul rând, la stigmatizarea inutilă a unor oameni. De aceea, o echipă internațională a testat o metodă nouă, care combină IMC-ul cu măsurători precum circumferința taliei și raportul dintre talie și înălțime.
Ce aduce nou această abordare? Ei bine, nu mai este suficient doar un IMC mare pentru a fi considerat obez. Trebuie să existe și o talie mărită sau un raport talie/înălțime crescut. În plus, noua metodă propune două categorii: obezitate preclinică (fără afectarea organelor sau a funcțiilor zilnice) și obezitate clinică (când apar deja probleme precum apneea de somn sau insuficiența cardiacă).
Studiul a analizat datele a peste 840.000 de adulți din patru țări – China, Marea Britanie, SUA și Spania. Rezultatele arată că, folosind doar IMC-ul, până la 3% dintre oameni sunt declarați obez fără să fie cu adevărat, iar aproape 9% sunt trecuți cu vederea, deși au un risc crescut. Noua definiție crește numărul persoanelor identificate cu obezitate, dar, mai important, îi identifică mai precis pe cei cu riscuri reale pentru sănătate.
Un detaliu esențial: persoanele considerate „supraponderale” doar după IMC, dar care au și talie și raport talie/înălțime crescute, au un risc de deces cu 6% mai mare față de cei cu greutate normală. La cei cu obezitate clinică, riscul de deces crește cu aproape 70% față de persoanele fără probleme de greutate sau afecțiuni asociate.
Poate cel mai interesant aspect este că, potrivit noii metode, nu toate persoanele cu IMC crescut sunt expuse la același risc – iar unele persoane cu IMC normal pot avea totuși o talie problematică și riscuri ascunse.
În concluzie, această nouă abordare ne amintește că sănătatea nu se reduce la un simplu număr pe cântar. Poate e timpul să privim mai atent la semnalele pe care ni le transmite corpul și să cerem medicilor evaluări mai nuanțate. Cine știe – poate următoarea revoluție în sănătate începe chiar cu o măsurătoare de talie!
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply