Din 1991 încoace, în luna septembrie, sunt decernate Premiile Ig Nobel, care răsplătesc ”lucrări științifice, care te fac să râzi, după care să gândești”. Premiile își propun să ” celebreze insolitul, să onoreze imaginația și să stimuleze interesul publicului pentru știință, medicină și tehnologie.” Ele sunt un bun antidot împotriva seriozității academice, aducând zâmbete constructive la, prea des, plicticoasa activitate de cercetare.
Premiul IgNobel pentru cardiologie aplicată
Premiul a fost acordat cercetătorilor Eliska Prochazkova, Elio Sjak-Shie, Friederike Behrens, Daniel Lindh și Mariska Kret, ”pentru că au căutat și au găsit dovezi că atunci când noii parteneri romantici se întâlnesc pentru prima dată și se simt atrași unul de celălalt, pulsul lor se sincronizează.” Acestea sunt concluziile studiului intitulat ”Physiological synchrony is associated with attraction in a blind date setting” publicat în prestigioasa revistă Nature Human Behaviour, în ediția din 1 noiembrie 2021.
Cercetătorii au dorit să afle care sunt semnele care indică apariția unei relații romantice în cazul unor parteneri aflați la prima întâlnire. Pentru aceasta ei au selecționat 71 de perechi la trei evenimente din Olanda: un festival de muzică, unul de arte și unul dedicat filmului științific. Perechile au fost duse într-o „cabină de întâlniri”, unde s-au așezat la capetele opuse ale unei mese, cu un separator de plastic ei. Bariera se deschide timp de trei secunde pentru a le oferi o primă impresie vizuală rapidă. Apoi s-a deschis încă de două ori pe parcursul întâlnirii pentru a oferi subiecților câte două minute de interacțiuni verbale și nonverbale. După aceea, subiecții au decis dacă vor să meargă la o altă întâlnire cu noul partener. Cercetătorii au încercat să identifice sincronizările în ceea ce privește expresiile feței, mișcările ochilor, ritmul cardiac și conductibilitatea pielii. La sfârșitul experimentului 34% dintre femei și 53% dintre bărbați și-au manifestat dorința unei noi întâlniri. Numai în 17% dintre cazuri subiecții făceau parte din aceeași pereche. Analizând sincronizările de mai sus, cercetătorii au ajuns la concluzia că zâmbetele, privirea drept în ochi etc, nu erau indicatori ai atracției reciproce. În schimb s-a remarcat o sincronizare a ritmului cardiac și a conductivității pielii.
Premiul IgNobel pentru literatură
Premiul a fost atribuit cercetătorilor Eric Martínez, Francis Mollica și Edward Gibson, ”pentru studierea aspectelor care fac documentele juridice inutil de greu de înțeles”. Studiul premiat a fost publicat în iulie 2022 în revista Cognition sub titlul ”Poor writing, not specialized concepts, drives processing difficulty in legal language”.
Vă rog să remarcați că nu avem de-a face cu un text literar, ci cu un studiu lingvistic. În el se arată că ”Orice contract, cum ar fi acordul privind termenii și condițiile online, sunt în același timp omniprezente și impenetrabile, citite de aproape toată lumea, dar înțelese de nimeni, cu excepția avocaților.” Există teoreticieni ai dreptului care insistă că textele juridice sunt greu de înțeles de către omul obișnuit, deoarece legea este un sistem de cunoștințe de specialitate și care, prin natura sa, are multe concepte tehnice. Jargonul este necesar pentru precizia tehnică. Alții care contestă această idee, susținând că legea este de fapt construită pe concepte destul de obișnuite, cum ar fi cauza, consimțământul și interesul superior. Deci impenetrabilitatea textelor juridice se datorează unor factori psiholingvistici. Autorii au decis să pună la încercare aceste ipoteze, concentrându-se pe caracteristice psiholingvistice cheie, cum ar fi: scrierea cu majuscule nestandard, cum ar fi expresiile redate în ALL CAPS; frecvența cuvintelor arhaice, care apar rar în vorbirea de zi cu zi; alegerea cuvintelor (dacă jargonul legal poate fi înlocuit cu termeni mai simpli fără a pierde nuanțele cheie ale sensului); încorporarea jargonului juridic într-o sintaxă complicată etc. Autorii ajung la o concluzie interesantă, mai ales pentru noi, profanii din domeniul dreptului. ”Deși pare pe deplin plauzibil că un anumit jargon legal este inevitabil, rezultatele noastre sugerează că, în multe cazuri, un astfel de jargon poate fi înlocuit cu alternative mai simple care cresc reamintirea și înțelegerea, păstrând în același timp sensul.”, concluzionează autorii studiului citat.
Premiul IgNobel pentru biologie
Premiul a fost atribuit cercetătorilor Solimary García-Hernández și Glauco Machado, ”pentru că au studiat dacă și cum constipația afectează împerecherea ale scorpionilor”. Premiul a răsplătit publicarea a trei studii separate. Primul, intitulat ”Short- and long-term effects of an extreme case of autotomy: does «tail» loss and subsequent constipation decrease the locomotor performance of male and female scorpions?” a fost publicat pe 6 noiembrie 2021 în Integrative Zoology. Al doilea studiu, intuitulat ”Fitness Implications of Nonlethal Injuries in Scorpions: Females, but Not Males, Pay Reproductive Costs” a fost publicat în martie 2021 în The American Naturalist, iar cel de-al treilea ” «Tail» autotomy and consequent stinger loss decrease predation success in scorpions” a fost publicat în 20 noiembrie 2020 în revista Animal Behaviour.
În procesul evoluției, Natura a dezvoltat multe strategii diferite de supraviețuire împotriva prădătorilor, dar una dintre cele mai extreme este cea a desprinderii voluntare a unei părți a corpului pentru a scăpa de o amenințare. Recent s-a descoperit că anumite specii de scorpioni (Ananteris balzani) își sacrifică și cozile, dar particularitățile anatomiei lor duce la pierdea părților posterioare ale sistemului nervos, circulator și digestiv. Asta face ca, printre altele, scorpionul să fie pus imposibilitatea de a-și face nevoile. Premianții IgNobel pentru biologie din acest an au dorit să afle dacă pierderea cozii afectează performanțele locomotorii ale scorpionilor. Ei nu au descoperit că, pe termen scurt, nu există nici un efect asupra vitezei de alergare a scorpionilor masculi sau femele după ce le-a fost eliminată coada. Asta înseamnă că scorpionii pot încă să se hrănească în mod activ și să fugă de prădător De asemenea, înseamnă că masculii pot încă să caute potențiale perechi și pot genera urmași înainte de a de inevitabila moarte prin constipație.
Premiul IgNobel pentru medicină
Premiul a fost acordat cercetătorilor Marcin Jasiński, Martyna Maciejewska, Anna Brodziak, Michał Górka, Kamila Skwierawska, Wiesław Jędrzejczak, Agnieszka Tomaszewska, Grzegorz Basak și Emilian Snarski, pentru că au arătat că, ”atunci când pacienții sunt supuși unor forme de chimioterapie toxică, suferă puține efecte secundare de atunci când înghețata înlocuiește o componentă tradițională a procedurii.” Premiul a răsplătit cercetările care au fost prezentate în noiembrie 2021 în revista Scientific reports în articolul ” Ice-cream used as cryotherapy during high-dose melphalan conditioning reduces oral mucositis after autologous hematopoietic stem cell transplantation”.
Tratamentele cu radiații și chimioterapia, folosite pentru tratarea cancerului au efecte secundare diverse. Unul dintre ele poartă numele de mucozită orală. Ea este cauzată de faptul că tratamentele anticancer descompun celulele epiteliale care căptușesc țesutul care învelește cavitatea orofaringeală, lăsându-le vulnerabile la infecții. Pacienții dezvoltă răni în gură, gingii și/sau limbă; au saliva și mucus crescut și pot avea dificultăți la înghițire. În cazuri extreme, combinația dintre excesul de salivă, mucus și durere fac ca mâncatul să devină aproape imposibil.
O metodă folosită pentru a preveni mucozita orală este crioterapia, care constă în sugerea unor bucăți de gheață. Din păcate, deși simplă, ea este foarte incomodă pentru pacienți, mai ales când avem de-a face cu copii. De aceea cercetătorii care au primit Premiul IgNobel din acest an s-au gândit să înlocuiască gheața cu înghețata. Aveau nevoie de o dovadă că înlocuirea ar fi eficient și de aceea au făcut un studiu amplu pe 74 pacienți. În cazul lor crioterapia presupunea trei „doze” de înghețată aleasă din cantina spitalului. Pacienții au fost instruiți să mănânce încet pentru a lăsa produsele de înghețată să se dezghețe în gură. Rezultate: doar 28,85% dintre pacienții care au urmat crioterapia cu înghețată au dezvoltat mucozită orală, comparativ cu 59% în cazul celor care nu au primit crioterapie. Concluzie: consumul de înghețată este o bună măsură preventivă împotriva dezvoltării mucozitei orale la pacienții cu cancer.
Premiul IgNobel pentru inginerie
Premiul a fost acordat cercetătorilor Gen Matsuzaki, Kazuo Ohuchi, Masaru Uehara, Yoshiyuki Ueno și Goro Imura, pentru că ”au încercat să descopere cel mai eficient mod prin care oamenii își pot folosi degetele atunci când rotesc un buton”. Distincția a fost acordată pentru lucrarea ”How to Use Fingers during Rotary Control of Columnar Knobs”, care a fos publicată în 1999 în Bulletin of Japanese Society for the Science of Design. Din păcate lucrarea este în limba japoneză, așa că m-am folosit de Google translate și de alte surse în care am găsit descrisă lucrarea cercetătorilor japonezi.
Autorii subliniază importanța unui design bun pentru butoanele rotative. Pentru a vedea care dintre design-urile butoanelor este mai eficient cercetătorii au ales 32 de subiecți, cu vârsta cuprinsă între 19 și 20 de ani. Au fost testate 45 de butoane din lemn cu diametrul cuprins între 7 mm și 130 mm. Cercetătorii au așezat aceste butoane pe o placă din plexiglas transparent (pentru a putea filma experimentul). Subiecții întorceau apoi fiecare buton în sensul acelor de ceasornic cu mâna dreaptă. Degetul mare și degetul arătător au fost folosite cel mai frecvent, iar degetele suplimentare au fost folosite pe măsură ce butoanele deveneau aveau diametru mai mare. Subiecții au trecut de la două la trei degete la 10–11 mm; de la trei până la patru degete la 23–26 mm; și de la patru până la cinci degete la 45–50 mm. Așa cum arată autorii în abstractul lucrării premiate: ”Acest rezultat poate fi utilizat pentru proiectarea formei butoanelor rotative.”
Premiul IgNobel pentru istoria artei
Premiul a fost acordat cercetătorilor Peter de Smet și Nicholas Hellmuth, pentru studiul intitulat „ A Multidisciplinary Approach to Ritual Enema Scenes on Ancient Maya Pottery” (O abordare multidisciplinară a scenelor de clisme rituale din ceramica antică Maya), care a fost publicat în 1986 în Journal of Ethnopharmacology.
Se pare că mayașii erau cunoscuți că administrau clisme medicinale, dar scenele de pe vasele din ceramică sugerau că ar fi putut folosi clismele într-un cadru ritualic. De Smet și Hellmuth au analizat iconografia pe mai multe piese de ceramică care înfățișează clisme, precum și glifele lingvistice care apar în acele scene. Ei au întocmit, de asemenea, o listă cu posibilele substanțe „etnofarmacologice” pe care mayașii le-ar fi putut folosi.
În vechea tradiție veche a experimentării pe propria pile, de Smet (care se descrie ca fiind „fumător care nu inhalează” și „consumator obișnuit de cafea și bere”) a testat eficacitatea câtorva dintre substanțele bănuite că ar fi fost folosite de mayași clismele rituale. De Smet a băut un amestec alcoolic cu o concentrație de 5% pentru a avea o comparație pentru clismele cu același amestec alcoolic. A urmat măsurarea nivelului de intoxicare alcoolică cu ajutorul unui etilotest. ”Rezultatele susțin cu siguranță sugestia teoretică că alcoolul este absorbit bine de la o clismă”, au concluzionat autorii.
Deși sunt prezentae în lucrare, de Smet a refuzat cu multă înțelepciune să își administreze clisme cu tutun cu alte substanțe pe care le-ar fi putut administra mayașii, dar autorii propun ca experimentele cu clisme mayașe să fie continuate în viitor.
Premiul IgNobel pentru fizică
Premiul a fost acordat cercetătorilor Frank Fish, Zhi-Ming Yuan, Minglu Chen, Laibing Jia, Chunyan Ji și Atilla Incecik, pentru că ”încercat să înțeleagă cum reușesc rățuștile să înoate în formație”. Distincția răsplătește capitolul “Energy Conservation by Formation Swimming: Metabolic Evidence from Ducklings” din cartea Mechanics and Physiology of Animal Swimming, publicată în 1994 și articolul “Wave-Riding and Wave-Passing by Ducklings in Formation Swimming,” publicat în 5 octombrie 2021 în Journal of Fluid Mechanics.
În 1994, biologul Frank Fish era curios să înțeleagă modul în care gruparea animalelor, cum ar fi stolurile de păsări, ar putea reduce consumul de energie pentru animalele individuale. Acest lucru este valabil și în cazul oamenilor, de exemplu în cazul curselor de biciclete.S-au dezvoltat numeroase modele teoretice pentru a studia efectelor grupării în cazul păsărilor, dar existau puține date empirice. Fish remarcase că rățușca mamă și bobocii ei se aliniază de-a lungul unei linii atunci când înoată pe lac. Pentru a obține mai multe date, el a folosit o rățușcă momeală care era recunoscută de un număr de boboci ca fiind mama lor. Ingeniosul experiment a permis evaluarea reducerii consumului de energie atunci când rățuștele înoată în formație.
În 2021, alți cercetătorii au decis să revizuiască munca lui Fish și să explice formațiile în care înoată rățuștele din perspectiva fenomenelor de interferență a valurilor de pe suprafața apei. Ei au descoperit că rățuștele au avut tendința instinctivă de a „călări pe valurile” generate de rățușca mamă pentru a reduce în mod semnificativ rezistența la înaintare.
Premiul IgNobel pentru pace
Premiul a fost acordat cercetătorilor Junhui Wu, Szabolcs Számadó, Pat Barclay, Bianca Beersma, Terence Dores Cruz, Sergio Lo Iacono, Annika Nieper, Kim Peters, Wojtek Przepiorka, Leo Tiokhin și Paul Van Lange, pentru ”dezvoltarea unui algoritm care să-i ajute pe bârfitori să decidă când să spună adevărul și când să minți”. Algoritmul cu pricina a fost prezentat în articolul ”Honesty and dishonesty in gossip strategies: a fitness interdependence analysis” publicat în Philosophical Transactions of the Royal Society B, ediția din 4 octombrie 2021.
În general, ne gândim la bârfa ca un factor negativ în interacțiunile sociale. Dar autorii acestei lucrări din 2021 tratează bârfa ca pe o strategie viabilă pentru promovarea și susținerea cooperării, în special în situațiile în care există interese conflictuale cu membrii din grup sau din afara lui. Aceste informații pot fi pozitive, negative sau neutre, dar ar trebui să fie sincere. Bârfa necinstită la nivel scăzut poate fi relativ inofensivă. Dar când bârfa este necinstită – adică bârfitorul minte – la niveluri suficient de înalte, sistemul începe să aibă probleme din ce în ce mai mari și din acest motiv colaborarea socială se poate bloca.
Autorii studiului premiat în acest an și-au propus să determine momentele în care oamenii sunt mai probabil să fie onești sau necinstiți în bârfele lor, bazându-se pe modele teoretice. Pe de-o parte, semnalizatorul (bârfitorul), trebuie să aleagă dacă și cum să comunice (sau să semnaleze) anumite informații unui receptor, iar receptorul, la rândul său, trebuie să aleagă cum să interpreteze semnalul. Așa cum spun autorii ”semnalele sunt adaptări modelate de costurile și beneficiile marginale ale diferitelor comportamente, iar funcția finală a comportamentului semnalizatorului este de a maximiza confortul”. Așadar, bârfitorul (sau, mai elegant, semnalizatorul) poate să fie dispus să plătească un cost personal pentru a oferi un beneficiu receptorului, deoarece câștigă un beneficiu secundar ca rezultat al câștigului receptorului. Ipoteza a fost testată de către autori pe mai mulți subiecți umani ajungându-se la o concluzie interesantă și stranie: „Bârfitorii ar trebui să fie întotdeauna sinceri atunci când există o potrivire perfectă și ar trebui să fie necinstiți atunci când există o nepotrivire perfectă”
Premiul IgNobel pentru economie
Premiul a fost acordat cercetătorilor Alessandro Pluchino, Alessio Emanuele Biondo și Andrea Rapisarda, pentru că ”au explicat matematic de ce succesul de cele mai multe ori nu ajunge la cei mai talentați oameni, ci la cei mai norocoși”. Premiul răsplătește studiul ”Talent versus luck: the role of randomness in success and failure”, publicat în 2018 în Advances in Complex Systems.
Există credința cu succesul individual este rezultatul unor calități personale cum ar fi Talentul, inteligența, priceperea, perseverența, asumarea de riscuri și munca peste programul normal de lucru. Premianții IgNobel din acest an nu sunt de acord cu această idee. În lucrarea din 2018 ei arată, matematic că există ”factori ascunși” care influențează succesul personal. ”Este foarte bine cunoscut faptul că inteligența (sau, mai general, talentul și calități personale) prezintă o distribuție gaussiană în rândul populației, în timp ce distribuția bogăției – adesea considerată ca un indicator al succesului – urmează de obicei o lege a puterii (legea Pareto), cu o mare majoritate de oameni săraci și un număr foarte mic de miliardari.” Autorii ajung la concluzia că factorul ascuns este aleatoriu și că este reprezentat de către noroc. Doar talentul și munca grea nu vor fi suficiente dacă nu ai norocul să fii la locul potrivit la momentul potrivit.
Premiul IgNobel pentru ingineria securității
Premiul a fost acordat cercetătorului Magnus Gens, ”pentru dezvoltarea unui manechin pentru testul de impact cu elan”. Distincția răsplătește lucrarea de master intitulată “Moose Crash Test Dummy”, care a fost prezentată în 2001 la KTH Royal Institute of Technology, Suedia.
Conform lui Magnus Gens zilnic, în Suedia, în medie, se produc 13 ciocniri între elani și autovehicule. De aceea a decis să construiască un manechin de elan care să poată fi utilizat de către producătorii de autovehicule pentru a spori siguanța în cazul ciocnirii cu elanii. El a studiat cu mare atenție anatomia elanilor, pentru a îl realiza. Manechinul era formar din 116 plăci de cauciuc ținute împreună cu ajutorul unor piese din oțel.
Odată asamblat, Gens a testat manechinul la instalația companiei Saab, folosind un automobil Saab modern și un Volvo vechi, care se deplasau 72 km/h. Lor li s-a alăturat și un al doilea Saab care se deplasa cu 92 km/h. El a fost încântat să constate că ”în urma testelor mașinile semănau foarte mult cu cele implicate în adevărate accidente de elan”. Manechinul este robust, putând fi reutilizat în mai multe teste de impact înainte de a fi necesar să fie înlocuit.
