Astrofizică

Știm că există sisteme stelare binare, pentru că le-am văzut. Am văzut și sisteme solare guvernate de pitice roșii. Știm că în unele cazuri, acestea sunt orbitate de cel puțin o planetă, uneori de natură să întrețină viața. Dar, oare, cum s-ar dezvolta și cum ar fi afectată vegetația în astfel de împrejurări cosmice?

În laboratoarele subterane de la Gran Sasso, dedicate studiului fizicii particulelor, se desfășoară un experiment în măsură să dea la iveală, în timp real, informații importante cu privire la starea Soarelui și a reacțiilor survenite în interiorul lui.

Universitatea din Maryland, SUA, găzduiește nici mai mult nici mai puțin decât versiunea unui model artificial al Big Bang-ului. Ei bine, un model al urmărilor sale, de fapt.

Astronomi amatori și oameni în general, pregătiți-vă telescoapele, respectiv ochii, pentră că în luna noiembrie a acestui an va trece pe lângă Terra, la o distanță mai mică decât cea de aici până la Lună, un asteroid de mari dimensiuni, care ne-ar putea lovi planeta în viitor.

În 1969, un meteorit a fost descoperit în Antarctica. Au trecut mai bine de 40 de ani până când geologii și alți specialiști care l-au studiat i-au descifrat secretul: în tot acest timp, roca a păstrat în componența sa o substanță minerală nouă, denumită acum \"wassonit\".

Bombardamentul cu micrometeoriţi produs în urmă cu patru miliarde de ani asupra Pământului şi planetei Marte a produs o răcire dramatică a climei celor două planete, întârziind apariţia vieţii. Aceasta este concluzia unui studiu publicat pe 1 aprilie în revista Geochimica et Cosmochimica Acta.

Cu ajutorul satelitului Integral al Agenției Spațiale Europene (ESA), astrofizicienii au descoperit că găurile negre, considerate printre cele mai haotice și neliniștite obiecte din univers, în realitate „iubesc” ordinea.

Deasupra și sub Calea Lactee se află două bule enorme de raze gamma, de 25.000 de ani-lumină fiecare, care par a fi fost născute din gaura neagră super-masivă aflată în centrul galaxiei noastre.