SPAȚIU

O nouă gaură neagră supermasivă, cea mai mare descoperită vreodată, vine să contrazică teoriile acceptate pentru evoluția galactică. Un studiu, publicat în ediția din 29 noiembrie al revistei Nature, sugerează că asemenea monștri gravitaționali se pot evolua mai repede decât galaxiile gazdă.

Sonda spațială Kepler a descoperit cea mai întunecată planetă cunoscută în Univers, aflată în afara Sistemului Solar la o distanță de circa 750 de ani-lumină de Terra și care este atât de neagră încât reflectă numai 1% din lumina care îi „atinge” suprafața.

Misiunile spațiale care au drept obiectiv debarcarea pe suprafața planetei Marte poartă cu sine un risc major: cel al contaminării cu microorganisme terestre. Pot bacteriile de pe planeta noastră să supraviețuiască în condițiile marțiene?

Deşi până în prezent au fost descoperite peste 750 de noi planete, iar misiunea Kepler aşteaptă confirmarea altor 2.300, o altă planetă de dimensiunea Terrei, care gravitează la o distanţă de steaua sa care să permită existenţa apei lichide şi implicit a vieţii, aşa cum o ştim noi, nu a mai fost găsită.

Dacă, în general, asteroizii din apropierea Terrei (NEO) alimentează dezbateri privitoare la amenințarea pe care o reprezintă și la posibilitatea îndepărtării lor, acum, Hexi Baoyin și colegii săi de la Universitatea Tsinghua, din Beijing, sunt preocupați de eventualitatea poziționării unei astfel de roci spațiale pe orbita planetei noastre.

Ultimele descoperiri ale sondei  NASA LRO, publicate în revista Nature, indică faptul că până la 22% din suprafaţa craterului Shackelton, aflat în apropierea Polului Sud al Lunii, este acoperită de apă îngheţată. Deşi procentul pare unul impresionant,  cantitativ apa reprezintă doar 378 de litri într-un crater lat de 20km şi adânc de 3,2 km.