SPAȚIU

Procesul e simplu: călătorești în SUA, te antrenezi intens, vreme de doi ani, la Centrul Spațial Johnson, simulezi, preț de câteva sute de ore, imponderabilitatea prin scufundări într-un bazin cu vreo 23 de milioane de litri de apă și speri să nu ai o crampă musculară în timpul zborului vertical de câteva ore cu genunchii la gură, pe parcursul celor 400 km până la Stația Spațială Internațională (SSI).

Se pare că activitatea sporită a Soarelui din ultimii ani a îndepărtat o parte din resturile sateliților care pluteau în derivă captive pe orbita joasă a Pământului, făcând această regiune mai sigură, temporar, pentru alți sateliți și pentru astronauți.

Ipoteza sună ca multe dintre scenariile, mai mult sau mai puţin reuşite, ale filmelor sau jocurilor Science&Fiction. Pornind de la această idee, un studiu condus de NASA şi Universitatea de Stat din Pennsylvania încearcă să răspundă la întrebarea dacă un contact cu extratereştrii ar fi benefic sau dăunător umanităţii.

Era spațială a omenirii a început indubitabil în anii ’60. Iar dintre acești ani, 1961 poate fi catalogat drept cel mai interesant. Întâi de toate, Yuri Gagarin a făcut primii pași ai omenirii către cosmos. Apoi, în SUA, astronomul Frank Drake lansa faimoasa ecuație ce îi poartă numele.

Agenţia Spaţială Americană NASA a anunţat în urmă cu două zile că acceptă aplicări pentru noi posturi de astronauţi. Agenţia caută oameni calificaţi, în vederea reluării programului spaţial.