La ora actuală, una dintre problemele pe care o ridică cei din domeniul energetic ține de posibilitățile limitate de stocare a energiei în exces produsă de instalațiile ce utilizează sursele regenerabile, cum ar fi parcurile eoliene sau cele solare. Problemă legată de faptul că aceste soluții tehnice nu pot produce energia oricând, ci doar în perioadele când bate vântul sau când e soare, însă consumul acestei energii survine în alte perioade.
Soluțiile de stocare a energiei sunt, așadar, esențiale pentru succesul cât mai rapid al tehnologiilor care utilizează sursele regenerabile. Avem soluții bazate pe apă (pumped hydropower) sau pe baterii (vezi exemplul Tesla Powerwall), ba chiar încep să fie din ce în ce mai promițătoare cele bazate pe hidrogen. Însă, dacă e să fim realiști, pentru stocarea unei cantități uriașe de energie ai nevoie de o soluție la scară uriașă.
Pe scurt, cercetătorii din cadrul proiectului RICAS 2020 vor să găsească o soluție în care energia în exces din surse regenerabile să fie utilizată pentru a comprima aerul, care să fie stocat în aceste tuneluri deja existente. Iar apoi, când consumul o cere, aerul să pună în mișcare o turbină care să genereze electricitatea necesară.
Unul dintre avantajele acestei soluții ține și de căldura înmagazinată de aerul stocat în tuneluri, căldură care ar crește eficiența producerii electricității. Momentan, există două astfel de facilități în SUA și Germania, dar care nu au posibilitatea de a stoca eficient căldura. Odată rezolvată această problemă, eficiența ar putea crește chiar până la 70-80%.
Dacă specialiștii vor reuși să facă viabilă această soluție, ea are toate șansele să devină cea mai ieftină formă de stocare a energiei pe termen lung. Plus că, în sfârșit, s-ar găsi o întrebuințare și multelor mine abandonate sau în curs de abandonare, de peste tot din Europa.
Daniela Mironov Bănuță
Jurnalist și specialist în comunicare cu experiență, Daniela face parte din echipa Atlantykron de 30 de ani. Predă cursuri de branding personal, comunicare personală și corporate, comunicare digitală.
Daniela este membru al echipei Știință & Tehnică, responsabilă de partea umanistă a Atelierelor S&T.
În viața de dincolo de insulă, face marketing pentru o companie de software și creează scenarii pentru proiecte de eLearning finanțate de Comisia Europeană. Este unul dintre voluntarii care a creat Enciclopedia digitală „România 1918. Oameni, momente și imagini”.
Are doi copii, voluntari în programul Ateliere S&T, și trei pisici care nu fac nimic toată ziua.
