În ciuda reputației lor proaste, șobolanii sunt animale inteligente cu abilități cognitive remarcabile, capabile să se adapteze și să supraviețuiască în medii diverse. Mai multe studii științifice au demonstrat că șobolanii au abilități cognitive avansate (memorie excelentă, învățare rapidă, imaginație etc.) care le permit să îndeplinească diverse sarcini dificile (labirinturi, rezolvare de probleme etc.). Relațiile lor sunt, de asemenea, guvernate de structuri sociale complexe în cadrul cărora pot demonstra empatie și pot folosi moduri variate și sofisticate de comunicare (vocații cu ultrasunete și semnale chimice) pentru a comunica între ei. Conform unui nou studiu publicat în revista Royal Society Open Science, aceste rozătoare au și… o bună ureche muzicală.
Pentru această cercetare realizată de oamenii de știință de la Institutul de Cercetări Acustice al Academiei Austriace de Științe, patruzeci de șobolani (Rattus norvegicus) erau obișnuiți să asculte în dezordine patru note pe aceeași octavă (aici E, Fa, Fa diez și Sol) . Rozătoarele au primit cate un cub de zahar dupa fiecare ascultare aleatorie. Aceste exerciții au continuat timp de douăzeci de zile înainte de a trece la faza de testare mai dificilă. De data aceasta notele au fost redate într-un interval cu două octave mai mare. Dintr-o serie de șase note, doar trei corespundeau exact celor auzite în timpul fazei de obișnuire, ceea ce i-a făcut pe rozătoare să întoarcă distinct capul atunci când ascultau aceste noi note. Mai mult, atunci când au fost redate note intrus, ei nu au căutat să-și obțină recompensa. Pe de altă parte, într-adevăr căutau unul când notele erau asemănătoare cu cele auzite, dar două octave mai jos.
Reacțiile lor la diferitele note au permis cercetătorilor să concluzioneze că aceste animale au fost capabile să repereze notele intruzive și să le distingă clar de notele cu care erau obișnuiți. Aceasta amintește de un experiment realizat în 1984 în care copiii mici au putut observa instinctiv introducerea de noi note într-o serie melodică interpretată inițial pe octave superioare sau inferioare De atunci, știm că această capacitate la oameni are o bază neuronală. „Se pare că creierul este organizat într-un mod care să permită luarea în considerare a octavelor”, rezumă dr. Marisa Hoeschele, directorul grupului de biologie de la institutul austriac care a cosemnat acest nou studiu asupra rozătoarelor. Această lucrare recentă ne permite astfel să concluzionăm că la șobolani, „fenomenul echivalenței octavei are loc în mod natural”, totul fără a necesita expunerea inițială la muzică sau chiar un antrenament specific. Șobolanii se alătură astfel oamenilor, delfinilor și macacilor rhesus în rândurile mamiferelor capabile să perceapă echivalența notelor pe mai multe octave.
Capacitatea observată de acest studiu la șobolani, numită echivalență de octave, este esențială în limbajul uman. Ne permite să înțelegem și să reproducem sunete mai mult sau mai puțin grave sau înalte. De exemplu, atunci când învață limbajul, copiii mici se bazează mult pe repetarea și imitarea cuvintelor rostite de adulți. Cu toate acestea, aceștia din urmă au o voce prea profundă pentru corzile lor vocale tinere. În ciuda acestui obstacol, copiii pot transpune cu succes sunetul auzit cu o octavă mai sus. Studiul capacității de a percepe echivalența octavei apare apoi ca un subiect interesant de cercetare, deoarece aceste observații sugerează că ar ajuta la dezvoltarea limbajului și ar permite, de asemenea, oamenilor să cânte în cor, chiar dacă studii suplimentare vor fi necesare pentru a înțelege toate mecanismele care stau la baza lui.
Acest studiu demonstrează că și alte mamifere sunt capabile în mod natural de acest lucru. „Când alte specii vocalizează, ele produc și informații armonice, inclusiv octava”, explică dr. Marisa Hoeschele. Și atunci când indivizi diferiți din aceeași specie au vocalizări care se extind pe mai multe octave, această capacitate de structură armonică devine esențială pentru optimizarea comunicării. „Ar putea fi important să recunoaștem că este același lucru, chiar dacă tonul este diferit”, arată cercetătoarea.
Rămâne de văzut dacă și alte animale sunt capabile de acest lucru. Folosind același protocol la două specii de păsări, cercetătorii nu au reușit să obțină rezultate convingătoare. Cu toate acestea, ei intenționează să continue cercetările.
