Valoarea markerilor cerebrali pentru ADHD, pusă sub semnul întrebării

Legăturile de lungă durată dintre problemele de atenție și modificările cortexului cerebral în timpul copilăriei și adolescenței ar putea fi atribuite, de fapt, diferențelor de dezvoltare dintre sexe, sugerează un studiu recent. Această descoperire, publicată în jurnalul PNAS, arată că legăturile dintre problemele de atenție și încetinirea subțierii cortexului nu mai sunt evidente odată ce se ia în calcul diferența de sex.

Rezultatele pun sub semnul întrebării utilizarea modelelor de maturizare cerebrală ca biomarkeri pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și condițiile asociate. Mai general, ele relevă importanța luării în considerare a diferențelor de sex în cercetările științifice.

„De aproape două decenii, întârzierea subțierii cortexului legate de vârstă a fost considerată un marker neurodezvoltativ al psihopatologiei legate de atenție și ADHD”, a raportat Shannon O’Connor, doctor în filosofie, de la Universitatea din Vermont, împreună cu colegii săi.

„Totuși, descoperirile noastre sugerează că această asociere poate fi în mare parte confundată de diferențele de dezvoltare a cortexului între sexe.” Subțierea întârziată a cortexului cerebral – stratul cel mai exterior de materie cenușie – a fost mult timp propusă ca un biomarker pentru condițiile legate de ADHD.

Pentru a investiga mai departe valoarea acestei teorii, O’Connor și echipa sa au studiat 26.496 de scanări MRI de la 11.025 de adolescenți. Inițial, echipa a descoperit o legătură între problemele de atenție și ratele reduse de subțiere a cortexului legate de vârstă, în special în regiunile frontoparietale. Ratele reduse de subțiere legate de vârstă au fost asociate cu scoruri mai ridicate legate de probleme de atenție.

Cu toate acestea, această legătură a scăzut dramatic după ce s-au luat în considerare diferențele de sex în traiectoriile de grosime corticală. Nu au existat interacțiuni semnificative între vârstă și problemele de atenție pe grosimea cortexului atunci când sexele au fost studiate separat. În plus, riscul genetic de ADHD nu a fost asociat cu încetinirea subțierii în această regiune a creierului.

„Luând în considerare toate acestea, descoperirile sugerează că asocierile raportate anterior între problemele de atenție și subțierea întârziată a cortexului sunt în mare parte atribuibile diferențelor de sex în neurodezvoltare, care nu au fost luate în calcul”, au concluzionat autorii.

„Rezultatele noastre pun sub semnul întrebării un cadru influent în neuroștiințele dezvoltative și psihiatrie, care a modelat înțelegerea clinică a ADHD pentru aproape 20 de ani, subliniind că modelele de maturizare corticală nu ar trebui interpretate ca biomarkeri pentru psihopatologia legată de atenție fără o contabilizare riguroasă a variațiilor legate de sex în dezvoltarea cerebrală.”

Sursa: Inside Precision Medicine