Ornitorincul (Ornithorhynhcus anatinus) trăiește în Australia și este un mamifer semi-acvatic, monotrem, adică depune ouă și arată… bizar. La prima vedere, ar semăna cu castorul (mamifer evoluat, care naște pui), întrucât este îmblănit, are temperatura corpului constantă și își hrănește puii cu lapte.
Însă, faptul că prezintă o proeminență craniană ce aduce cu ciocul de rață, precum și faptul că femela depune ouă sugerează asemănări cu păsările. Și mai ciudat, masculii prezintă pinteni veninoși la picioarele din spate, ceea ce ne duce cu gândul la reptile, întrucât multe dintre acestea produc venin și depun ouă.
Numeroase alte trăsături anatomice și fiziologice ale ornitorincului sunt similare cu cele ale reptilelor, păsărilor și mamiferelor evoluate. Acest amalgam de caracteristici, care face ca o singură specie să prezinte caractere comune unor clase diferite de animale este o mină de aur pentru biologi, cel puțin pentru cei care susțin evoluționismul.
Pentru că, în fața unui asemenea puzzle viu, bunul-simț tehnic și logica nu prea lasă variante de interpretare: ce altceva să semnifice ornitorincul dacă nu o relicvă vie, o excentricitate a evoluției, un draft al procesului de speciație?
Neo-darwinismul (combinația dintre evoluționismul clasic și genetică) a fost și este atacat cu argumentul că lipsesc fosilele unor specii intermediare, adică ale reprezentanților unor noduri evolutive, indispensabilii strămoși comuni. Ori tocmai o astfel de relicvă vie, cu caractere biologice intermediare, este onorabilul ornitorinc!
În opinia mea, existența ornitorincului și a celebrei specii dispărute Archaeopteryx (pasărea-dinozaur) sunt două argumente foarte solide în favoarea evoluționismului.
În anul 2008, Warren și colaboratorii au publicat în revista Nature un articol științific care descrie rezultatele secvențierii genomului de ornitorinc. Efortul științific a fost desfășurat de către un consorțiu internațional în care au fost implicați cercetători din Anglia, Australia, Germania, Israel, Japonia, Noua Zeelandă, Spania și USA, ceea ce vorbește de la sine despre importanța proiectului.
Miza principală a fost reprezentată de verificarea unei ipoteze simple: melanjul de caracteristici morfologice ale ornitorincului are corespondență și în genomul său? Este genomul de ornitorinc un amestec unic de gene de la păsări, reptile și mamifere, a cărui structură susține valabilitatea evoluționismului, sau este doar un genom tipic de mamifer? Oare particularitățile anatomice ale ornitorincului reprezintă doar o adaptare la mediu, de natură convergență, așa cum sunt aripa de liliac și aripa de pasăre, structuri care seamănă … de la distanță, dar care nu au un strămoș comun imediat?
Nicio surpriză, rezultatele secvențierii acestui genom au arătat că Charles Darwin și discipolii săi au avut și au dreptate. Într-adevăr, genomul ornitorincului este alcătuit în principal din gene de mamifer, dar conține și gene conservate evolutiv de la păsări și reptile și care nu se regăsesc în genomul mamiferelor superioare. În esență, analiza unui genom presupune că secvența acestuia să fie adnotată, adică descifrată cu ajutorul tehnicilor de bioinformatică.
Adnotarea permite analiza comparativă a genomului de interes cu alte genomuri deja secvențiate, pentru a identifica omologii genice, adică gene care au strămoși comuni. Astfel, la ornitorinc au putut fi identificate numeroase familii de gene prezente la diferite clase de animale. Genele sunt distribuite în 52 de cromozomi care, surprinzător, seamănă ca dimensiuni cu cei de la… reptile. Dintre aceștia, 10 sunt cromozomi implicați în determinarea sexului, femelele având cinci perechi X, iar masculii – cinci perechi XY.
Paradoxal, cromozomii de sex X de la ornitorinc nu sunt similari cu cromozomul X de la mamifere, ci cu cromozomul de sex Z de la păsări. Acest lucru arată că, la mamiferele superioare, cromozomii X și Y au apărut după separarea evolutivă de monotreme, respectiv cu circa 166 de milioane de ani în urmă, dar cu 145 de milioane de ani mai recent decât se credea înainte de secvențierea genomului ornitorincului.
Foarte interesant este faptul că omologii unor gene din cromozomul X de la om, inclusiv gena SOX3, se găsesc în cromozomul autozomal 6 de la ornitorinc, astfel încât acest cromozom poate fi considerat strămoșul cromozomilor de sex de la mamiferele superioare (Veyrunes și colab., 2008, Genome Research).
În ceea ce privește veninul ornitorincului, acesta conține ca principii active molecule înrudite cu defensinele (peptide antimicrobiene), iar cel al reptilelor conține molecule asemănătoare. Genele care codifică aceste peptide au apărut prin fenomene distincte de duplicație genică care, însă, au condus la rezultate funcționale similare (Whittington și colab., 2008, Genome Research).
În ceea ce privește compoziția laptelui, atât ornitorincul cât și mamiferele superioare conțin în genom gene care codifică proteina cazeina din lapte. Și exemplele ar putea continua… Aș mai remarca doar faptul că genomul ornitorincului conține și gene „orfane”, adică gene pentru care nu exista omologi la alte clase de animale, ceea ce indică faptul că sunt specifice doar pentru acest genom admirabil.
Pentru mulți contemporani care se consideră obiectivi, evoluționismul reprezintă doar o teorie, ca și creaționismul. Eroare! A lansa o discuție comparativă evoluționism versus creaționism este ca și cum am analiza comparativ astronomia cu astrologia, chimia cu alchimia, sau neurobiologia cu parapsihologia. Ar fi un non-sens, pentru că în astfel de dezbateri inutile nu pot fi respectate nici cele mai elementare reguli ale epistemologiei științifice.
Chiar mă întreb, oare ce cred creaționiștii despre amalgamul de trăsături ale ornitorincului? Oare designerul inteligent l-a asamblat cu mâna stângă, doar pentru a ne arăta ce pedeapsă primește o specie păcătoasă? Sau nu este un designer perfect și a ratat opera? Pentru cei care studiază subiectul în mod temeinic, profund, evoluționismul este un fapt, o realitate susținută de foarte multe argumente științifice.
Iar dovezile aduse de către genomică și bioinformatică sunt uimitoare, implacabile. De fapt, îmi cer scuze, evoluționismul este chiar o știință, însă este aproape imposibil să-i convingi de această realitate pe cei care nu sunt foarte bine informați în domeniu. Repet, foarte bine informați…
Genomul ornitorincului, poem în vers alb al evoluției genelor, ar trebui să-i trezească pe unii dintre noi din somnul rațiunii. Ornitorincul nu este un monstru, ci un mutant legendar, care s-a sacrificat pe arena evolutivă pentru ca noi să fim mai evoluați decât el. Dar chiar așa, suntem oare noi mai evoluați ca specie?
Ornitorincul a dus greul luptei din arena evolutivă, noi doar am preluat de la diferite specii variantele genetice de succes, după ce acestea le-au testat, le-au calibrat. Și credem că nu mai e nimeni ca noi.
