Imaginează-ți explozii stelare de o intensitate luminoasă excepțională, dar de cel puțin o mie de ori mai puțin orbitoare decât novele clasice. Aceste evenimente, numite acum milinova, tocmai au fost descoperite întâmplător de o echipă de astronomi care dezvăluie o nouă parte fascinantă a evoluției stelare. Ele au fost descrise într-un articol publicat în The Astrophysical Journal Letters.
O nova clasică se produce atunci când o pitică albă (o rămășiță densă de stea) atrage o cantitate mare de material de la o stea din apropiere. Când masa acumulată atinge un prag critic, se declanșează o explozie termonucleară masivă, care apoi ejectează o mare parte din acest material în spațiu și produce o luminozitate intensă. Milinovele, pe de altă parte, par să urmeze un proces mai puțin violent. În loc să acumuleze o masă enormă înainte de a declanșa o explozie devastatoare, aceste sisteme binare, compuse de obicei dintr-o pitică albă și o stea subgigantă, implică un transfer mai moderat de materie. Ca urmare, ele se disting de novele clasice prin mai multe caracteristici cheie. În primul rând, luminozitatea lor este mult mai mică. O milinova este de aproximativ o mie de ori mai puțin luminoasă decât o nova clasică, ceea ce le face mai greu de observat de pe Pământ. Apoi, milinovele sunt marcate de temperaturi extreme. Gazele generate de aceste explozii ating temperaturi de peste 600.000 °C, de trei ori mai fierbinți decât cea mai fierbinte stea cunoscută și de o sută de ori mai fierbinte decât suprafața Soarelui nostru. Aceste temperaturi explică emisia lor intensă de raze X, ceea ce le deosebește clar de alte tipuri de explozii stelare. O altă particularitate: caracterul lor recurent. Spre deosebire de novele clasice, care necesită perioade lungi pentru a acumula suficient material înainte de o explozie, milinovele pot să apară la intervale regulate, uneori la fiecare doi sau trei ani. Acest comportament ciclic este unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestor evenimente. În cele din urmă, locația lor în Norii lui Magelan, două galaxii satelit ale Căii Lactee, adaugă un context special pentru studierea lor. Aceste regiuni bogate în stele tinere și fenomene dinamice par să ofere condiții ideale pentru apariția lor.
Explorând date culese de OGLE (Optical Gravitational Lensing Experiment), timp de douăzeci de ani, astronomii au identificat aproape întâmplător primele milinova. Inițial, scopul cercetătorilor a fost să urmărească urmele găurilor negre primordiale, relicve teoretice ale Big Bang, în haloul de materie întunecată care înconjoară galaxia noastră, Calea Lactee. În timpul acestei căutări, un grup de stele variabile în erupție le-a atras atenția. Aceste stele au prezentat explozii simetrice și regulate, un comportament diferit de orice stea variabilă cunoscută până atunci. Dintre acestea, 28 de obiecte remarcabile au fost identificate în Norii lui Magelan, situate la aproximativ 160.000 și respectiv 200.000 de ani lumină de Pământ.
Unul dintre aceste obiecte, numit OGLE-mNOVA-11 și observat pentru prima dată la sfârșitul anului 2023, a permis un studiu aprofundat datorită observațiilor ulterioare efectuate cu telescopul SALT (Southern African Large Telescope) în Africa de Sud . Aceste analize spectroscopice au relevat semnături ale unor elemente precum heliul ionizat, carbonul și azotul, markeri ai temperaturilor extrem de ridicate care depășesc 600.000°C. În plus, Observatorul Spațial Swift Neil Gehrels de la NASA a detectat raze X generate de aceste surse, o caracteristică care confirmă originea termonucleară a exploziilor. Aceste date întăresc ideea că, deși de o mie de ori mai puțin luminoase decât novele clasice, milinovele sunt manifestări complexe ale sistemelor binare care implică piticele albe și stelele lor însoțitoare.
Oamenii de știință bănuiesc că milinovele ar putea juca un rol crucial ca precursori ai supernovelor de tip Ia, explozii termonucleare majore care marchează distrugerea totală a unei pitice albe. Acestea din urmă sunt însă de o importanță capitală în astronomie, deoarece luminozitatea lor uniformă le face surse de lumină standard ideale pentru măsurarea distanțelor cosmice și studierea expansiunii Universului. Ipoteza că milinovele preced aceste evenimente cataclismice ar putea transforma înțelegerea noastră asupra sistemelor binare care implică piticele albe și stelele lor însoțitoare. Prin transferul de material către pitica albă, aceste explozii ar crește treptat masa acesteia până la atingerea unei limite critice, în care se produce supernova.
Dacă această teorie este confirmată, milinovele ar putea deveni indicatori valoroși, semnalând că o supernovă de tip Ia este pe cale se producă. Aceste informații le-ar permite astronomilor să monitorizeze sistemele binare afectate în timp real și să ofere o perspectivă unică asupra mecanismelor fizice și temporale care duc la aceste explozii stelare titanice. Astfel, studiul acestor fenomene ar putea nu numai să ne îmbogățească înțelegerea supernovelor, ci și să deschidă calea către noi metode de explorare a evoluției Universului.
