Mouseion desemna templul dedicat muzelor, patroane ale artelor și literelor în Grecia Antică. Ca atare, mouseion era, pentru grecii antici, o clădire special dedicată studiului și creației. Astăzi, am putea spune că muzeul este și o uzină, plasată discret dincolo de vitrine și simeze.

Cele mai avansate mijloace de investigație sunt integrate în cele mai fascinante cercetări ale obiectelor istorice, de artă, arheologice și pentru muzeologia modernă. Iar aceste mijloace sunt folosite cu succes de către unul dintre cele mai performate institute naționale de cercetare-dezvoltare din România: INOE2000.

De-a lungul timpului, optoelectronica a perfecționat metode și mijloace prin care sunt interogate cu mare succes obiectele prețioase, fragile sau greu de apropiat privitorului, depozitele arheologice sau tezaurele, iar astăzi livrează cercetătorului informații despre compoziția chimică a materialului, chiar și despre cele mai ascunse straturi ale obiectului, despre inomogenități și degradări incipiente.

Caracterizarea fizico-chimică a unui obiect prin mijloace non-invazive, non-contact, cu răspuns rapid, practic în timp real, precum și posibilitatea de a opera in situ, fără prelevare de probe, sunt atuurile acestei fabuloase științe – foarte bine articulată și în țara noastră.

Metodele geofizice de scanare a solului sunt, în prezent, dintre cele mai apreciate de arheologii investigatori: acestea servesc prospecțiunilor pe suprafețe largi, fără decopertare, fără carotare, cu efort fizic bine chibzuit. Spre deosebire de comunele detectoare de metale, metoda radar cu penetrare în sol (GPR – Ground Penetrating Radar) a reprezentat un prim pas în identificarea obiectelor îngropate, metalice și nemetalice, deopotrivă.

Pe de altă parte, cartarea cu mijloace aeriene a distribuției de material, asociată cu documentarea tridimensională a suprafeței prin eliminarea virtuală a vegetației și a altor structuri de suprafață, inclusiv a factorului antropic, utilizând termografia, investigațiile LIDAR și imagistica multispectrală permit analiza inteligentă a datelor, restrângerea rapidă a atenției arheologului asupra zonelor cu potențial de încărcare arheologică și direcționarea eficientă a căutării.

De asemenea, cu ajutorul optoelectronicii, s-au inițiat cercetări și în caracterizarea monumentelor istorice folosind aceeași metodă și în plan vertical, pentru identificarea modificărilor în volumetria unor construcții, pentru documentarea modului de consolidare sau pentru punerea în evidență a modului și elementelor de consolidare. Pentru aceste operațiuni se folosesc și avioane fără pilot: cu un număr semnificativ de senzori integrați, acestea permit colectarea mai multor tipuri de date, chiar și la un singur survol, pentru documentarea unei arii largi, de la înălțimi de până la 100 m.

Însă, excavarea și scoaterea la lumină a unui depozit arheologic este doar un prim pas în drumul către un viitor muzeu, pas urmat de o amplă cercetare și de numeroase și minuțioase operații de curățare, restaurare și conservare. Fragilitatea conglomeratului alcătuit adesea din materialul obiectului original, a materialului corodat sau degradat prin numeroase reacții chimice în contact cu alte materiale sau medii nu este pusă în pericol de tehnologiile folosite de optoelectronică.

De exemplu, radiografierea digitală cu raze X, de înaltă rezoluție, permite astăzi investigarea interiorului unui bloc proaspăt extras din săpătură. Iar asocierea mai multor analize imagistice, precum și procesarea digitală a acestora permite, în cele mai multe cazuri, interpretarea superioară a informațiilor.

Toate tehnologiile de investigație povestite mai sus sunt folosite cu succes de INOE2000 Măgurele. De exemplu, de curând, în cadrul cercetărilor desfășurate în cadrul acestui institut, s-a pus în evidență un detaliu al unei componente metalice fine dintr-o urnă din secolul VI. Cel mai probabil, elementul identificat este dintr-un material necorodat pentru că păstrează nemodificată degajarea mecanică (de exemplu, ac de fibulă). Informația a fost extrasă prin filtrarea radiografiei obținute pe recent pusa în funcțiune instalație ISOVOLT Mobile 160.

Pentru elaborarea unui proiect de restaurare și conservare, cunoașterea în detaliu a materialelor și a produșilor de reacție de la suprafața materialului arheologic, sau a materialelor care stau la baza oricărui obiect de artă este obligatorie. Analiza calitativă cvasi-instantanee este posibilă prin analiza XRF (Fluorescența de Raze X).

Vom obține, astfel, elementele chimice din compoziția materialului cercetat, iar cu ajutorul datelor obținute prin alte metode de spectroscopie laser, vom cunoaște și tipul compușilor în care se regăsesc elementele identificate (spre exemplu, prin analiza moleculară FTIR), sau chiar distribuția pe o suprafață relativ extinsă (tablou, ceramică, piese textile) a unor materiale care răspund în domeniu de fluorescent la excitarea controlată cu radiație laser (266 nm).

Discriminarea materialului original de cel adăugat în unele cazuri, de compușii de reactiv, de eventuale contaminări, identificarea naturii materialului pentru stabilirea celor mai eficiente metode de stopare a mecanismelor de degradare sunt doar o parte a cercetării obligatorii. La aceste cazuri se adaugă și cercetările prin care se urmărește atribuirea unei lucrări, unei culturi, unui atelier sau – după caz – unui artist.

Dacă muzeul la care ne gândim este o Pinacotecă, drumul unui tablou către simeză incumbă o bună cunoaștere a tuturor materialelor și a straturilor. Pentru corecta restaurare a picturii, este esențială cunoașterea tehnicii aplicate, vizualizarea straturilor ascunse, a preparației-suport, identificarea traseului desenului pregătitor (dacă acesta există), a straturilor picturale, a revenirilor, a repictărilor, a stratului de vernis, precum și a continuității acestuia.

Acest „travelling” din straturile profunde ale unei picturi către suprafață se realizează prin filtrarea treptată a ima­ginii înregistrate începând cu radiația ultraviolet, trecând prin domeniul vizibil, apoi prin subdomenii ale domeniului infraroșu apropiat, până la 2500 nm.

Buna cunoaștere a materialelor este utilă restauratorului, conservatorului, istoricului de artă, dar nu trebuie să uităm că pe aceleași informații se bazează evaluatorii, asiguratorii și galeriștii. Din acest motiv, metodele și mijloacele de caracterizare fizico-chimică, punctuale sau imagistice, se aplică nu numai depozitelor arheologice sau artei vechi, dar și celei moderne sau contemporane.

Rezultatele acumulate de investigator vor fi totdeauna cele fără de care nu începe proiectarea unei intervenții. Mai mult decât atât, lanțul de informații care se completează acum, în cel mai avansat laborator dedicat cercetării bunurilor culturale din țară și din regiune, perfect funcțional atât in lab, cât și in situ, este cel care poate procesa datele în vederea determinării și evaluării factorilor de risc, pentru anticiparea degradărilor și pentru cea mai modernă formă de conservare preventivă.

Capacitatea de cercetare în domeniul prezervării bunurilor culturale este dezvoltată prin urmărirea unui fir logic, identificat și analizat prin directa și permanenta colaborare cu specialiștii muzeelor, a galeriilor, șantierelor de restaurare sau arheologice, arhivelor etc. Prin crearea noului laborator pentru arheometrie aplicată la INOE2000 se completează gama serviciilor cu nivel științific înalt, bazate pe o infrastructură de excepție.

Proiectul INOVA-OPTIMA conduce, astfel, la creșterea calității și numărului de servicii prestate în domeniul investigării / evaluării / conservării patrimoniului cultural. În concordanță cu legislația națională și europeană privind protejarea patrimoniului cultural, laboratorul de Arheometrie aplicată implementează rezultatele științifice în elaborarea unor practici noi de conservare și restaurare a patrimoniului, cu asigurarea viabilității comunitare și susținerea turismul cultural.

Beneficiile aduse prin abordarea unei strategii științifice de explorare sunt incomparabile cu cele obținute prin folosirea mijloacelor tradiționale. Realizarea fotografiilor aeriene de înaltă rezoluție și asocierea lor cu un model digital 3D DTM al întregii întinderi a sitului este mult superioară unei cartografieri clasice a locației, pornind de la hărți învechite, cu erori de ordinul metrilor pentru o locație întinsă, mult peste ordinul de mărime al bunurilor arheologice îngropate.

Este evident că cea mai bună metodă de cercetare, non-contact și non-distructivă, este reprezentată de plasarea diferitelor camere și dispozitive de înregistrare pe o stație aeropurtată, capabilă să asigure autonomie de zbor suficient de mare pentru acoperirea întregii desfășurări a sitului pe parcursul efectuării înregistrărilor.

Totodată, calitatea imaginilor înregistrate trebuie să fie de înaltă fidelitate, din acest motiv și vehiculul aerian controlat de la distanță trebuie să prezinte un nivel minim de vibrații în timpul efectuării zborurilor de înregistrare, izolare a posibilelor interferențe magnetice precum și o autonomie generoasă a programului de zbor.

Senzorii cu care stația aeriană este încorporată permit atât realizarea de imagini fotografice de înaltă rezoluție, cât și generarea și obținerea de modele digitale 3D ale terenului prin tehnica LiDAR. De asemenea, senzorii multispectrali și camera termică permit identificarea zonelor de interes maxim și susceptibile a avea material arheologic.

Un asemenea proiect circumscrie trei mari avantaje majore:

1.) 
Îmbunătățirea infrastructurii, întrucât metodele și tehnicile de lucru sunt de înalt nivel științific, iar personalul are competența necesară și logistică pentru exploatare și întreținere adecvate;

2.) 
Creșterea semnificativă a valorii de întrebuințare a infrastructurii existente, care permite dubla verificare a rezultatelor în vederea certificării lor. Menționăm că, în acest moment, nu există un alt laborator de cercetare care să-și fi dezvoltat capacitatea de cercetare prin asocierea tuturor acestor tehnici moderne. Această infrastructură este unică în România, iar informația ce va putea fi obținută va livra un set de date extrem de util pentru investigarea, evaluarea și conservarea bunurilor culturale;

3.) 
Analizele non-contact, non sau micro-invazive, fără consum de material istoric sau cu volum extrem de redus de material, fără prelevare și preparare de probe, cu răspuns în timp real, reprezintă cerințe care sunt respectate de către toate metodele de cercetare propuse spre abordare în urma achiziției noilor echipamente.

Despre toate acestea vom povesti, mai pe larg, în alte articole.