-Știu ce înseamnă cuvântul ”sceptic” în Galactică, spuse Trevize, dar dumneavoastră în ce sens îl utilizați?
– Exact ca și dumneavoastră, Domnule Consilier. Accept numai ceea ce dovezile evidente mă forțează să accept, și numai până la sosirea unor dovezi ulterioare. Din cauza asta nu suntem văzuți cu ochi buni.
Isaac Asimov, Fundația și Pământul
Experimentul Philadelphia are darul de a stârni imaginația. Putem specula oricât încercând să îl explicăm. Există doar o mică problemă, aparent neînsemnată. Experimetul Philadelphia este rezultatul imaginației. Este un subiect care ar sta mai bine în romanele SF și care nu ar trebui să își găsească locul nici măcar în publicațiile tabloide. Este o poveste mult prea trasă de păr. De ce pot afirma asta? Nu vă grăbiți. Să cercetăm un pic faptele, după care ne vom pune câteva întrebări, pe care le vom lăsa fără răspuns.
Aș fi putut doar să vă relatez cum s-a aflat despre faimosul experiment. Cum, în 1955, un anume Morris K. Jessup, a scris o carte despre OZN-uri (The Case for the UFO), în care specula asupra sistemelor de propulsie care ar fi putut fi folosite de navele extraterestre. În urma apariței cărții el primește o scrisoare de la un foarte misterios personaj, care își luase numele de Carlos Allende. În scrisoare era pomenit experimentul Philadephia și teoria lui Einstein care ar fi stat la baza acestui. Jessup i-a răspuns lui Allende, cerându-i dovezi. Allende a răspuns, de data aceasta atribuindu-și numele Carl Allen, că nu poate prezenta nici o dovadă, dar este gata să depună o mărturie sub hipnoză. Jessup l-a bănuit pe Allende/Allen de impostură, așa că a renunțat să mai corespondeze cu misteriosul personaj.
A doua etapă a poveștii este și mai fantastică. Într-o carte publicată în 2002 de către James Moseley și Karl Pflock, se povestește că în 1957 Jessup ar fi fost contactat de Oficiul pentru Cercetări Navale (Office of Naval Research) pentru a discuta despre un colet ajuns pe adresa Oficiului. În colet se afla un exemplar al cărții lui Jessup, în care unele pagini erau adnotate de două personaje misterioase, care, la rândul lor, făceau referiri la experimentul Philadelphia.
Vi se par aceste ”dovezi” suficiente pentru a merita tonele de cerneală folosite pentru a tipări cărțile în care experimentul Philadelphia este întors de pe o parte pe alta? Din punct de vedere comercial avem de-a face cu un subiect de succes. Din punct de vedere rațional… Eii bine, din punct de vedere rațional, lucrurile stau altfel.
Unde se afla nava Eldrige atunci când, se spune, a devenit invizibilă? Ar fi trebuit să se afle în șantierul naval din portul Philadelphia. Numai că jurnalul de bord al navei spune cu totul altceva. Din 27 august 1943 până în decembrie, același an, nava s-a aflat în șantierul naval din New York pentru reechipare. În acest interval de timp a ieșit în larg de mai multe ori, a escortat și câteva convoaie navale, dar nici măcar o dată nu a intrat în portul Philadelphia… Jurnalul de bord al navei poate fi consultat, el aflându-se în arhivele operaționale ale marinei militare americane. Astea sunt faptele. Desigur, ni se va spune, ”a fost falsificat jurnalul de bord!”. Da, există și această posibilitate, deși… există o mică dificultate: ar trebui falsificate foarte multe alte documente colaterale, din acelea legate de nava Eldrige și de misiunile sale. Să nu uităm ceva foarte simplu: avem de-a face cu o navă militară, iar milităria, supărător lucru, impune rigoare. Ar trebui să fie falsificate foarte multe documente. Printre altele ar trebui falsificat și jurnalul de bord al navei Andrew Furuseth, la bordul căreia se afla personajul cunoscut sub pseudonimul Carlos Allende, cel care se află la originea legendei. Ei bine, conform jurnalului de bord al acestei nave militare, nici aceasta nu se afla în zona portului din Philadelphia, la momentul în care se susține că a avut loc faimosul experiment. Apoi, ni se spune că în timpul experimentului au murit oameni. Ar trebui falsificate și înregistrările legate de moartea lor. Ar mai trebui să suporte modificări și înregistrările legate operaținile din șantierele navale din New York și Philadelphia… Este foare puțin probabil ca, în operațiunea de ascundere a Experimentului, să nu fi scăpat ceva prin arhive, care să nu ofere argumente celor care cred cu ardoare în realitatea lucrurilor stranii petrecute în portul Philadelphia în anul 1943… Să mergem deci mai departe.
Se spune că Einstein elaborase teorie a unificării electromagnetismului cu gravitația. Se mai spune că, înspăimântat fiind de consecințele noii sale teorii, Einstein a distrus documentele referitoare la ea. Să nu mai fi rămas nici o urmă, nici o dovadă, oricât de mică? Găsim măcar vreo aluzie în textele sale? Nu știu să existe vreuna. Se mai povestea, la un moment dat, că există niște documente referitoare la teoria unificării, care, la cererea lui Einstein, nu pot fi făcute publice decât la 50 de ani după moartea sa. Între timp ele au fost date publicității și acele scrieri ale lui Einstein. Am citit multe articole legate de acest subiect. Înainte de a fi publicate mulți s-au repezit să ne spună ca acolo vom găsi teorii revoluționare, care vor schimba felul în care vom înțelege lumea, Între timp am aflat: nu există vreo urmă de referire la vreo teorie revoluționară. De fapt, este vorba despre niște scrisori intime, prin care ni dezvăluie unele lucruri legate de personalitatea marelui savant. Aici pot enunța o axiomă, valabilă pentru orice domeniu al pseudoștiinței: cu cât sunt mai puține informații legate de un anumit lucru, cu atât pot fi elaborate mai multe teorii senzaționale. Asta face bine la audiență, dar face rău la gândirea rațională.
În cei 70 de ani de la experiment nimeni, dar absolut nimeni, să nu fi putut să redescopere teoria pe care Einstein o descoperise? Asta este practic imposibil. Poți ține secretă o invenție, o tehnologie, dar nu o ideee, o teorie științifică. Nici un om de știință de pe Planeta Albastră să nu fie în stare până acum să redescopere teoria pierdută a lui Einstein? Îndăznesc să fiu sigur. Este imposibil! Dimpotrivă, în știință, adesea se întâmplă ca marile descoperiri să se cristalizeze în mintea mai multor savanți în același timp. Lucru adevărat chiar și în cazul Teoriei Relativității. Henri Poincare a fost la un pas de ea. Dar nu a avut destul curaj să meargă mai departe. (Desigur, pentru susținătorii de năzbâtii, lucrurile stau cu totul altfel: există o mare conspirație mondială menită să ne ascundă, cu orice preț, adevărul și din acest motiv lipsesc dovezile.)
Să ne mai gândim la ceva. Dumneavoastră dacă ați dori să țineți secret un experiment de tipul celui care, se spune, a fost organizat la Philadelphia, cum ați proceda? Ați alege un port aflat într-o zonă foarte populată? Ați face experimentul în văzul lumii? Sau ați alege o zonă pustie, cum ar fi o insulă îndepărtată? Trebuia neapărat ca experimentul să fie organizat într-un port aglomerat? Nu ar fi fost mai firesc ca testele să aibă loc într-un loc mai protejat, departe de ochi indiscreți?
Au trecut multe decenii de la Experiment. Deși mințile înfierbântate se preocupă de acest subiect, nu avem nici măcar un indiciu, nici măcar un început de dovadă concretă, care să ne ducă la concluzia că multmediatizatul experiment ar fi avut loc. De ce oare?
