În curând va exista o centrală nucleară pe Lună… și nu va fi americană

Luna ar putea găzdui în curând prima sa centrală nucleară, iar Statele Unite nu vor fi cele care vor lua inițiativa. China, în colaborare cu Rusia, intenționează să construiască un reactor nuclear pe satelitul nostru natural, ca parte a Stației Internaționale de Cercetare Lunară (ILRS). Un proiect ambițios care ar putea marca un punct de cotitură în explorarea spațiului, în special pentru producerea de energie durabilă pe Lună.

Anunțul a fost făcut de Pei Zhaoyu, inginerul șef al misiunii Chang’e-8, în timpul unei prezentări despre misiune, a cărei lansare este programată pentru 2028. Misiunea reprezintă o piatră de hotar în ambițiile lunare ale Chinei, care speră să stabilească o bază lunară locuită permanent până în 2030. Una dintre cele mai mari provocări pentru acest proiect este gestionarea energiei. Stația lunară va avea nevoie de o sursă de energie fiabilă pentru a funcționa, iar provocările sunt considerabile, având în vedere condițiile extreme de pe Lună. O opțiune luată în considerare pentru a rezolva această problemă este o centrală nucleară, o soluție deja explorată de Rusia și China, care își propun să construiască un reactor până în 2035. Acesta din urmă ar alimenta stația ILRS, permițând astronauților săi să efectueze misiuni extinse pe suprafața lunară fără a fi nevoiți să se bazeze pe resurse terestre.

Luna, deși bogată în resurse naturale, prezintă condiții de viață extrem de dificile. Temperatura de acolo variază între -173°C și +127°C, iar atmosferă nu este practic deloc suficientă pentru a capta energia solară în mod constant. Panourile solare, deși eficiente, nu ar fi suficiente singure pentru a satisface nevoile energetice ale stației. Energia nucleară, pe de altă parte, poate oferi o sursă stabilă și continuă de electricitate, ceea ce o face o opțiune deosebit de promițătoare.

Rusia, cu decenii de experiență în domeniul reactoarelor nucleare pentru misiuni spațiale, este un jucător indispensabil în acest proiect. Încă din anii 1960, Uniunea Sovietică, și apoi Rusia, au dezvoltat reactoare nucleare pentru a alimenta misiunile lor spațiale. Unul dintre cele mai semnificative proiecte a fost lansarea satelitului Radar-1 în 1970, demonstrând capacitatea Rusiei de a integra acest tip de tehnologie în medii extreme precum spațiul. Ulterior, Rusia și-a îmbunătățit componentele pentru misiuni pe termen lung, în special pentru alimentarea sondelor și stațiilor spațiale. Reactorul TOPAZ, utilizat în anii 1980 și 1990, este un exemplu al acestei expertize. Acest reactor termionic a fost conceput pentru a oferi o sursă stabilă și fiabilă de energie pentru sondele spațiale, chiar și în cele mai îndepărtate regiuni ale sistemului solar.

Acest proiect nu este lipsit de concurență. Statele Unite, prin intermediul NASA, au, de asemenea, ambiții pentru Lună cu programul lor Artemis, care prevede trimiterea din nou astronauților acolo până în 2026. Scopul este de a crea o bază lunară sustenabilă, iar și aici energia este o problemă majoră. Și, în timp ce NASA ia în considerare instalarea de panouri solare masive pentru alimentarea bazei, explorează și posibilitatea utilizării energiei nucleare. Statele Unite, în ciuda faptului că au experiență în misiuni lunare, nu au anunțat încă proiecte la fel de avansate precum cele ale Chinei și Rusiei privind soluții energetice pentru Lună.

Acest proiect de centrală nucleară lunară face parte dintr-o viziune mai amplă a ambițiilor spațiale ale Chinei. Pe lângă stația ILRS, China intenționează să lanseze proiecte de exploatare a resurselor lunare, inclusiv extracția de heliu-3, un izotop rar care ar putea revoluționa producția de energie pe Pământ. În plus, Luna ar putea servi ca punct de lansare pentru misiuni de explorare către Marte și dincolo de aceasta.

ILRS, cu ambițiile sale energetice, ar putea deveni astfel un laborator în aer liber pentru tehnologii avansate, de la producția de energie până la gestionarea resurselor spațiale. Dacă China reușește să construiască un reactor nuclear pe Lună, ar fi un pas major pentru omenire, nu doar în domeniul explorării spațiului, ci și în cercetarea surselor de energie durabile, care ar putea transforma și aprovizionarea cu energie a Pământului pe termen lung.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România