La oameni, o rană simplă poate dura săptămâni pentru a se vindeca. Totuși, la verii noștri cei mai apropiați din regnul animal, rănile comparabile se vindecă mult mai repede. Aceasta este o concluzie a unui studiu publicat în Proceedings of the Royal Society B, care arată că oamenii se vindecă de aproximativ trei ori mai lent decât cimpanzeii – și mai lent decât toate primatele neumane testate. Această descoperire ridică întrebări: cum ar putea o specie care a cucerit lumea și a dezvoltat tehnologii avansate să aibă un proces de vindecare atât de ineficient?
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au comparat ratele de vindecare a rănilor similare între mai multe specii: babuini, maimuțe vervet, cercopitecine și cimpanzei, precum și oameni. La primatele neumane, rănile au fost create în condiții controlate, iar progresia lor a fost monitorizată prin măsurători și fotografii regulate. La om, datele provin de la pacienți care au suferit intervenții chirurgicale dermatologice minore, cu monitorizare fotografică zilnică. Rezultatul: Toate speciile de primate non-umane se vindecă într-un ritm similar – dar oamenii ies în evidență, vindecându-se de trei ori mai lent. Această specificitate sugerează că vindecarea lentă nu este o trăsătură moștenită de la strămoșii noștri comuni, ci mai degrabă o adaptare care a apărut târziu în evoluția noastră, după separarea de linia cimpanzeilor, acum aproximativ 6 milioane de ani.
Din punct de vedere biologic, vindecarea lentă este un handicap: crește riscul de infecție, prelungește durerea, limitează mobilitatea și solicită mai multe resurse metabolice. Acest lucru este departe de a fi avantajos într-un mediu în care supraviețuirea depindea de vânătoare, fugă sau protejarea de prădători.
Așadar, de ce ar fi persistat această lentoare la Homo sapiens? Cercetătorii au emis mai multe ipoteze. Una se referă la caracteristicile unice ale pielii noastre: comparativ cu cea a altor primate, aceasta este mai puțin păroasă, mai groasă, mai vascularizată și, mai presus de toate, plină de glande sudoripare. Această densitate de glande, utilă pentru termoreglare, s-ar fi putut dezvolta în detrimentul pilozității, făcând pielea mai vulnerabilă – și necesitând o structură a pielii mai robustă, dar una care se vindecă mai greu.
Un alt factor care ar putea explica această evoluție lentă este cultura și viața în societate. Spre deosebire de alte animale, oamenii trăiesc în grupuri organizate și au forme de îngrijire colectivă stabilite de mult timp. Sprijinul din partea altora, confecționarea unor pansamente rudimentare sau utilizarea plantelor medicinale ar fi redus presiunea selectivă în favoarea vindecării rapide. Cu alte cuvinte, inteligența noastră socială ar fi făcut posibilă atenuarea constrângerilor biologice – până în punctul în care viteza de vindecare nu mai reprezenta un criteriu decisiv pentru supraviețuire.
Aceste rezultate deschid un nou câmp de reflecție biomedicală. Dacă am înțelege mai bine mecanismele precise care încetinesc vindecarea umană – fie ele genetice, celulare sau structurale – le-am putea corecta sau eluda, în special pentru vârstnici sau pentru cei cu boli cronice. Studiul necesită o explorare multidisciplinară: prin combinarea datelor genetice, a studiului fosilelor și a anatomiei comparate, oamenii de știință speră să scoată la iveală această singularitate umană. Pentru că, așa cum se întâmplă adesea, ceea ce ne face slabi ar putea, pe termen lung, să alimenteze progresele noastre terapeutice.
Poll: De ce credeți că oamenii se vindecă de aproximativ trei ori mai lent decât cimpanzeii și alte primate neumane?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply