Semințe din diferite soiuri „călătoresc” împreună cu oamenii în Antarctica, amenințând să disemineze specii invazive într-unul dintre ultimele medii virgine de pe Pământ.

 

Potrivit unui nou studiu, circa 20% dintre vizitatorii continentului înghețat transportă cu ei semințe „clandestine” pe haine și în bagaje. Cercetarea aplecată asupra acestui fapt vizează atât posibilul risc la adresa speciilor indigene din Antarctica, dar și capacitatea impresionantă a planetelor de a călători.

În timpul Anului Polar Internațional 2007-2008, cercetătorii conduși de Steven Chown, de la universitatea sud-africană Stellenbosch, au aspirat hainele, pantofii, gențile și bețele de tură aflate în posesia a 853 de vizitatori – aproximativ 2% din totalul din acel an – pentru a descoperi 2.686 de semințe asupra acestor indivizi – un grup ce includea atât turiști cât și oameni de știință.

Specialiștii extrapolează, pornind de la această cifră, că 31.732 de semințe au pătruns în Antarctica prin intermediul turiștilor și 38.897 de semințe au fost aduse de cercetători în timpul primei veri a Anului Polar Internațional.

Multe dintre semințele transportate de vizitatori proveneau de la specii de plante caracteristice regiunilor reci, deoarece majoritatea „musafirilor” continentului sudic au petrecut un timp în climate mai reci înaintea călătoriei spre Antarctica. Acest lucru nu este neapărat bun pentru neîntinatul continent alb, deoarece plantele adaptate la frig au șanse mari să supraviețuiască aici.

De altfel, specialiștii chiar au identificat „iarbă albastră” de tip Poa în zonele foarte vizitate Ronne, Amery și Ross. Iar un climat din ce în ce mai cald nu va face decât să favorizeze dezvoltarea acestor plante.

Cercetătorii recomandă viitoare studii asupra vânturilor, asupra păsărilor de mare și asupra datelor genetice ale plantelor pentru a stabili bazele naturale ale diseminării semințelor. De asemenea, oamenii ar trebui să își curețe bine hainele înainte să debarce în Antarctica.

Sursa

Foto: Mt. Herschel, Antarctica Andrew Mandemaker via Wikimedia