Astrofizică

Cele două sonde gemene ale Agenţiei Spaţiale Americane, GRAIL A şi B, au fost lansate în data de 8 septembrie a.c., având drept obiective măsurarea gravitaţiei satelitului nostru natural, cartografierea interiorului său şi furnizarea de date cu privire la modul de formare al acestuia şi al Terrei.

Pornind de la descoperirea de pietre magnetizate pe suprafaţa selenară, oamenii de ştiinţă şi-au pus o întrebare firească despre existenţa acestora în condiţiile în care Luna nu are câmp magnetic. Se pare că tot ei au găsit şi răspunsul acestei întrebări…

După cum anunţam din luna aprilie, în noaptea zilei de marţi spre miercuri, un asteroid cu diametrul de aproximativ 400 metri va trece între Terra şi Lună. Deşi este cel mai mare corp ceresc de asemenea dimensiuni care se apropie la o distanţă atât de mică de planeta noastră în ultimii 35 de ani, specialiştii ne asigură că nu există motive de îngrijorare.

Potrivit unui nou studiu publicat în revista Nature, deși similare carbonului și petrolului de pe Terra, moleculele organice care „locuiesc” în spațiu nu s-au format din descompunerea unor bătrâne organisme vii, cum este cazul combustibililor fosili care se găsesc pe planeta noastră, ci din activitatea stelelor.

Potrivit unui nou studiu efectuat de cercetătorii americani, coctailul primordial din care a apărut viaţa pe Pământ pare a fi mai mult decât atât, fiind mai complex decât se credea iniţial.

Cu ocazia începutului anului universitar și a Săptămânii Mondiale pentru Spațiul Cosmic (World Space Week 2011), Știință&Tehnică și Facultatea de Fizică a Universității din București vă invită la un eveniment special menit să vă familiarizeze într-un mod interactiv și distractiv cu noțiunile elementare de astronomie, fizică și astrofizică.

Este lesne de imaginat că, dacă celelalte planete din Sistemul Solar s-ar afla față de Pământ la aceeași distanță care ne desparte de Lună, ele s-ar vedea foarte mari pe cer. Pentru a vă face o idee despre un astfel de scenariu, priviți videoclipul de mai jos.

Cercetătorii elvețieni au reușit, în premieră, să recreeze o galaxie virtuală, simulând pe computer comportamentul gazului, stelelor și materiei obscure.

În imagine, steaua intitulată SDSS J102915+172927, din constelația Leului, pare banală și vagă. Dar, anticul astru incandescent dă peste cap orice teorie a astrofizicienilor referitoare la principiile formării stelelor.

Dacă, în general, asteroizii din apropierea Terrei (NEO) alimentează dezbateri privitoare la amenințarea pe care o reprezintă și la posibilitatea îndepărtării lor, acum, Hexi Baoyin și colegii săi de la Universitatea Tsinghua, din Beijing, sunt preocupați de eventualitatea poziționării unei astfel de roci spațiale pe orbita planetei noastre.