Astrofizică

Atunci când au analizat datele transmise de către telescopul spațial Kepler, astrofizicienii au descoperit că variația luminozității stelei KOI-256 indica prezența unei planete gigant. Analizând datele mai în detaliu, și combinându-le cu cele obținute de către telescoapele terestre, cercetătorii au ajuns la o altă concluzie...

Au fost date publicității primele date obținute cu ajutorul spectrometrului magnetic alfa (Alpha Magnetic Spectrometer – AMS), amplasat la bordul Stației Spațiale Internaționale. Rezultatele par să conțină indicii despre materia întunecată.

În ediția din 10 martie a revistei Astrophysical Journal, un grup de cercetători analizează limitele zonei în care planetele pot adăposti viața. Autorii studiază și cazul Pământului și ajung la concluzii surprinzătoare.

Așa cum vă anunțam pe 21 martie, ESA a publicat primele date, referitoare la Universul timpuriu, obținute cu ajutorul telescopului Planck. Acestea confirmă în bună măsură modelul cosmologic acceptat în prezent, dar îi pun, în același timp, un mare semn de întrebare, care ar putea să oblige la o profundă corectare a acestuia.

În urmă cu foarte puțin timp, în cadrul unei conferințe de presă organizată de către ESA, a fost dată publicității prima imagine a Universului, obținută cu ajutorul sondei Planck, în care se poate vedea cum arăta el la 380.000 de ani după Big Bang.

Telescopul spațial XMM-Newton al ESA, care este sensibil în zona radiațiilor X din spectrul electromagnetic, a ajutat la identificarea unei stele care se rotește în jurul unei găuri negre cu o perioadă orbitală de numai 2,4 ore. Astfel a fost doborât cu o oră recordul precedent.

Potrivit astronomilor Mike Brown de la Caltech și Kevin Hand din cadrul Laboratorului Jet Propulsion al NASA, misiunea Galileo (1989 – 2003) și telescopul Keck II de pe Mauna Kea, din Hawaii și al său spectrometru OSIRIS au furnizat dovezi care indică faptul că apă sărată provenind din vastul ocean lichid de sub crusta înghețată a satelitului Europa a început să iasă la suprafață.

În urmă cu 50 de ani, mai precis pe 16 martie 1963, în revista Nature era publicat articolul ”3C 273 : A Star-Like Object with Large Red-Shift” (3C273: Un obiect cu aspect stelar cu o puternică deplasare spre roșu), semnat de Maarten Schmidt. Acesta este momentul în care quasarii își fac apariția în lumea astrofizicii.  Cunoștințele noastre în ceea ce privește aceste fascinante obiecte cosmice au avansat în ultimii ani?

Viața, așa cum o cunoaștem noi, se bazează pe carbonul și oxigenul ”fabricate” de stele. Dacă ar fi existat numai o mică modificare în masa cuarcilor, din care sunt alcătuiți neutronii și protonii, atunci viața, așa cum o știm, nu ar mai fi fost posibilă.

În 2010, telescopul spațial Fermi ne-a arătat că galaxia noastră are doi lobi. Nu știm care a fost fenomenul cosmic care i-a produs, dar acum avem o teorie.