Astrofizică

O nouă gaură neagră supermasivă, cea mai mare descoperită vreodată, vine să contrazică teoriile acceptate pentru evoluția galactică. Un studiu, publicat în ediția din 29 noiembrie al revistei Nature, sugerează că asemenea monștri gravitaționali se pot evolua mai repede decât galaxiile gazdă.

Astronomii care operează Telescopul Foarte Mare (VLT) al ESO (Organizația Europeană pentru Cercetări Astronomice din Emisfera Sudică) au observat cel mai mare debit energetic emis vreodată de un quasar luat în evidență, de cel puțin cinci ori mai abundent decât oricare altul observat până acum.

Pentru a măsura distanțele în Univers, oamenii de știință se folosesc de surse de lumină etalon. De exemplu, supernovele de tip Ia au o luminozitate absolută cunoscută. Dacă măsurăm luminozitatea lor, aici, pe Terra, putem să determinăm distanța dintre noi și respectiva supernovă. Asta se știe. Dar care este mecanismul astrofizic din spatele acestor supernove?

Nu este o știre tocmai nouă, dar se pretează spre publicare chiar și acum, în contextul anunțului NASA potrivit căruia o furtună magnetică foarte puternică este așteptată să se abată asupra Pământului în noaptea de marți spre miercuri, ca urmare a unei erupții de masă coronară solară produsă pe 16 noiembrie.

Se știe de multă vreme că centrul Galaxiei noastre adăpostește o gaură neagră supermasivă, SagittariusA*, cu masa echivalentă cu cea a patru miliarde de sori. Deși a fost descoperită încă din 1974, această gaură neagră ascunde multe întrebări care își așteaptă răspunsul.

După ce sâmbătă, 28 iulie, o flamă solară de clasa M6 a erupt pe Soare, din pata solară activă AR1532, dezlănțuind în Spațiu un val de plasmă și de particule încărcate, fenomen cunoscut și ca „ejecție de masă coronară”, specialiștii se așteaptă ca furtuna solară astfel produsă să ajungă pe Pământ astăzi, în jurul orei 15:00 GMT (sau 18:00 ora României).

O echipă de astronomi a descoperit, cu ajutorul Telescopului în spectru Infraroșu al Marii Britanii (UKIRT) din Hawaii, patru perechi de stele care se orbitează reciproc (două câte două) în intervale mai scurte de patru ore (pentru fiecare pereche).

Oamenii de știință germani au observat pentru prima oară un fragment din structura materiei întunecate, cea care determină locul de formare al galaxiilor în Univers.

O organizaţie californiană non-profit doreşte ca până la sfârşitul deceniului să realizeze şi să lanseze în spaţiu un telescop în infraroşu dedicat identificării asteroizilor periculoşi din apropierea Pământului.

Grație unei alinieri astrofizice fericite, astronomii Universității din Florida în Gainesville au putut descoperi cel mai masiv cluster de galaxii detectat vreodată în Univers. Au denumit „adunarea” cosmică IDCS J1426.5+3508 și i-au stabilit poziția la o distanță copleșitoare de 10 miliarde de ani-lumină față de Terra.