SPAȚIU

Urmând a fi lansat din Cape Canaveral, Florida, la bordul unei rachete United Launch Alliance Atlas 5, imediat după Ziua Recunoștinței (25 noiembrie), următorul rover cu șase roți alimentat nuclear care va explora planeta Marte, Mars Science Laboratory, sau Curiosity, de dimensiunea unui autovehicul (3 metri), a intrat în asamblare sâmbătă, 13 august, fiind aproape gata de lansare. Teoretic, va atinge solul Planetei Roșii în august 2012.

Sonda spațială Kepler a descoperit cea mai întunecată planetă cunoscută în Univers, aflată în afara Sistemului Solar la o distanță de circa 750 de ani-lumină de Terra și care este atât de neagră încât reflectă numai 1% din lumina care îi „atinge” suprafața.

Oamenii de știință studiază legătura dintre evenimentele cosmice și  mersul piețelor de acțiuni.

Recent Telescopul Spaţial Hubble al NASA a descoperit o nebuloasă strălucind în nuanţe de albastru, verde şi roşu  - culorile provin de la gazele emanate: hidrogen, oxigen şi azot.

În acest week-end, mai precis la începutul său, în noaptea de vineri spre sâmbătă, vom asista la o ploaie a stelelor căzătoare numite Perseide, unul dintre cele mai aşteptate evenimente astronomice ale fiecărui an. Perseidele provin din resturi ale Cometei Swift-Tuttle. Sperăm ca lumina Lunii pline să nu împiedice admirarea lor.

O echipă formată din fizicieni de elită a căror cercetare este axată pe radiația cosmică de fond (CMB) - lumina emisă atunci când Universul avea doar 400.000 de ani vechime - afirmă că perspectiva noastră asupra Universului timpuriu ar putea conține o semnătură cronologică precedentă Big Bang-ului. Această descoperire ar putea explica de ce percepem timpul deplasându-se în linie dreaptă, de la ieri la mâine.

La câteva luni de zile după defectarea vehiculului marțian Spirit, „geamănul” său încă funcțional Opportunity se apropie de marginea unui crater de mari dimensiuni, unde probabil își va desfășura ultima serie de explorări.

În ultimele câteva zile s-au înregistrat pe Soare trei explozii (erupții de masă coronală) care i-au determinat pe cercetătorii guvernului SUA să atenționeze utilizatorii sateliților și ai echipamentelor electrice și de telecomunicații privitor la eventuale întreruperi de funcționare ale acestora în următoarea perioadă.

Steaua centrală a nebuloasei planetare în formă de clepsidră nu mai are mult de „trăit”. Lipsită de combustibil, nebuloasa planetară MyCn18, cunoscută şi sub numele de Nebuloasa Clepsidră se află într-o ultimă, dar spectaculoasă fază.

Noi simulări efectuate arată că înclinația Axei Pământului ar fi fost destul de stabilă şi fără existenţa unui satelit natural de mari dimensiuni. Luna stabilizează înclinaţia axei planetei noastre, făcându-i astfel climatul capabil să susţină forme avansate de viață. Totuşi, se pare că viaţa pe Terra s-ar fi dezvoltat oricum, cu ajutorul planetei Jupiter şi al altor factori externi.