Tehnică&Inventică

Prin combinarea unei interfețe fizice inteligente cu algoritmi de vizualizare computerizată, oamenii de știință ai Departamentului de Științe Cognitive și Cerebrale din cadrul Institutului Tehnologic Massachusetts (MIT) au creat un dispozitiv imagistic simplu și portabil capabil de rezoluții posibile anterior numai cu ajutorul echipamentelor voluminoase și costisitoare din laborator.

Simțul vizual uman reprezintă un factor atât de perimat și de depreciativ în misiunile militare, încât DARPA încearcă să-l perfecționeze; nu cu laseri, rezervați vaselor navale, ci cu ajutorul unei noi camere în infraroșu ce folosește pixeli de doar cinci microni diametrul.

În 128 de ani, de când există, scaunele cu rotile nu au evoluat prea mult; sistemul primitiv care le pune în mișcare presupune, încă, acționarea roților prin contactul direct al acestora cu mâinile utilizatorilor. Acum, compania ROTA Mobility propune o alternativă: se numește RoChair și este un scaun cu rotile ce poate fi manevrat cu ajutorul unui ghidon frontal/central, care imită întrucâtva sistemului de propulsie al unei drezine.

De la apariția difuzoarelor şi până în prezent, acestea au evoluat mult, astfel că în zilele noastre difuzoarele Hi-Fi pot reda întreaga gamă de sunete audibile. Problema este că, oricât s-ar chinui producătorii de astfel de echipamente, ele nu pot emite o frecvenţă lină în toate direcţiile, având „puncte moarte”, datorate undelor sonore care se suprapun şi se anulează reciproc.

Anunțându-și cea mai recentă realizare arhitectonică și infrastructurală, China a inaugurat cel mai lung pod peste mare, o structură cu  lungimea de 42,24 de kilometri ce ar putea acoperi cu ușurință distanța pe care se întinde Canalul Mânecii.

Siliciul a devenit aproape nelipsit în viața de zi cu zi a omului modern, dar acesta începe să își atingă limitele pe măsură ce inginerii încearcă să creeze dispozitive tot mai mici, mai ușoare și mai portabile. Molibdenul (MoS2), un material folosit în general ca lubrifiant, ar putea fi mai eficient decât siliciul pentru construirea tranzistoarelor și a altor componente electronice.

Protezele pentru mâini se încadrează, de obicei, în trei categorii: modele strict cosmetice; cârlige și alți apendici mecanici neconstisitori ce oferă o gamă limitată de mișcări; și versiuni electronice care mimează mai fidel mișcarea naturală a mâinii, dar care costă zeci de mii de dolari.

Nu, nu este vorba de legendarul covor zburător al lui Alladin. La Universitatea Princeton, un mini-covor zburător din plastic s-a ridicat de la sol, cu ajutorul unor pungi de aer...