Când vine vorba de tehnologie, ai crede că marile companii știu exact ce fac. Și totuși, realitatea din culisele giganților corporativi arată o situație surprinzătoare: aproape o treime din bugetul pe care îl alocă pentru software merge pe upgrade-uri, mutări și schimbări de licență pe care, de fapt, nu și le doresc. Mai mult, șefii IT din acele companii cred că aceste schimbări fac mai mult rău decât bine.
Un studiu recent care a inclus peste 2.000 de directori IT și decidenți din firme cu cel puțin 10.000 de angajați – majoritatea din Statele Unite și Marea Britanie – arată că 95% dintre ei au fost nevoiți să accepte, în ultimii trei ani, upgrade-uri sau schimbări impuse de furnizorii de software. Paradoxal, mulți dintre acești lideri IT erau convinși chiar de la început că modificările vor reduce performanța, fiabilitatea sau valoarea pentru afacere. Iar jumătate dintre ei au trecut prin această experiență de mai multe ori.
De ce se întâmplă asta? Pentru că marile companii sunt adesea prinse într-o capcană: dacă refuză upgrade-ul, riscă să piardă suportul tehnic pentru sistemele pe care le folosesc zilnic. Iar când alternativa e să rămână fără sprijin în caz de probleme, acceptarea unui upgrade nedorit devine, din păcate, o alegere logică.
Situația e agravată de lipsa de putere de negociere. Trei sferturi dintre respondenți spun că au foarte puțină influență în discuțiile cu furnizorii, iar patru din cinci cred că schimbarea furnizorului ar provoca haos în companie. În aceste condiții, companiile ajung să bage bani și timp în upgrade-uri care le blochează, în loc să le ajute să inoveze.
Costul nu e doar financiar. Un fost director IT la o mare companie de asigurări a subliniat că astfel de upgrade-uri pot consuma aproape un an din munca celor mai buni specialiști tehnici. În tot acest timp, acei oameni nu pot lucra la proiecte care chiar ar aduce un avantaj competitiv sau ar îmbunătăți serviciile pentru clienți.
Consecințele se resimt peste tot: mai puțini bani pentru inovare, pentru resurse umane, pentru securitate sau pentru investiții care ajung direct la client. În loc să investească în viitor, companiile mari ajung să plătească pentru a-și menține status quo-ul – uneori chiar împotriva propriului interes.
Această situație ridică o întrebare importantă: cum pot organizațiile să-și recapete controlul asupra deciziilor tehnologice și să folosească bugetul IT pentru progres, nu doar pentru a ține pasul cu impunerile furnizorilor? Poate că aici, inovația adevărată nu ține doar de software, ci și de curajul de a schimba regulile jocului.
Sursa: Ars Tehnica Technology
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply