Un cercetător german susține că și o sursă regenerabilă precum energia eoliană în realitate ar dauna echilibrului energetic al planetei. Și nu ar fi nici măcar atât de „verde” cum crede lumea… Axel Kleidon de la Max Plank Institute din Jena (Germania) este convins: eforturile oameniilor de știință de a obține energie din vânt și din mare vor sfârși prin a provoca schimbări climatice ireversibile.

 

Sursele de energie regenerabile sunt prin definiție inepuizabile. Sau cel puțin erau considerate astfel până recent, când un fizician german s-a apucat să facă niște calcule și a ajuns la concluzia că utilizarea intensivă a energiei eoliene și celei a curenților marini nu doar ar putea să destabilizeze în mod periculos echilibrul energetic al planetei, dar ar putea chiar cauza mediului mai multe daune decât cele provocate de emisiile de CO2. O teorie în măsură să-i scandalizeze pe mulți și căreia New Scientist i-a dedicat recent o copertă.

Kleidon iși explică aceste concluzii apelând la legile fundamentale ale termodinamicii:  după cum explică, atunci când razele solare intră în atmosferă, o parte din ele favorizează formarea vânturilor și a curenților oceanici și este responsabilă de evaporarea apelor; partea rămasă este în bună măsură dispersată în căldură (entropie) și noi nu reușim s-o utilizăm.  În prezent utilizăm doar 1 parte din 10.000 din energia totală iradiată de Soare, dar potrivit lui Kleidon acest calcul este înșelător deoarece ar trebui să luăm în considerare doar energia utilizabilă, numită și energie liberă.

Oamenii consumă circa 47 terawatt de energie, adică 47.000 de miliarde de wați, ceea ce potrivit lui Kleidon echivalează cu  5-10% din energia liberă a sistemului Terra, o cantitate enormă, mai mare decât cea conținută în toate procesele geologice care survin pe planetă (cutremure, erupții vulcanice, mișcări ale plăcilor tectonice). Pentru a deveni cu adevărat „verzi”, a explicat cercetătorul german, ar trebui prin urmare să înlocuim cu surse regenerabile acea parte de energie obținută din combustibili fosili și egală cu 17 TW. Dar potrivit celui de-al doilea principiu al termodinamicii, având în vedere că nicio tehnologie nu va putea vreodată fi perfect eficientă, o parte din energia liberă capturată de generatoarele eoliene sau marine va fi mereu și oricum pierdută ca și căldură.

Din punct de vedere termodinamic, ceea ce fac aceste instalații este să extragă energia liberă derivată din soare și să convertească o parte din ea în energie utilă, restul pierzându-se sub formă de căldură, devenind în fapt inutilizabilă. Iar rezultatul acestei operațiuni ar fi în ultimă instanță o sărăcire energetică a sistemului Terra.

Utilizând modele matematice complexe, Kleidon a arătat că ar fi teoretic imposibil să extragi din vânturile terestre până la 70 TW de energie, și nu fără consecințe. Sărăcirea energetică a sistemului Terra ar implica modificări semnificative la nivelul circulației vânturilor, al precipitațiilor și radiațiilor solare, efectele fiind comparabile cu cele ale unei dublări bruște a emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă.

„Este un punct de vedere interesant, cu implicații importante. Dacă nu gândim în termeni de energie liberă putem fi înșelați de potențialul energetic al resurselor naturale”, consideră  Maarten Ambaum, meteorolog la Universitatea Reading, Marea Britanie.
Trebuie prin urmare să renunțăm la utilizarea energiilor regenerabile? „Nu”, precizează Kleidon, „dar a crede că vântul este o sursă de energie inepuizabilă și cu un cost zero este ca și cum ai vrea să realizezi perpetuum mobile”.

Sursa: Focus

Upgrade