În sfârșit știm unde s-au întâlnit prima dată sapiens și neanderthalienii

Se știe de mult timp că sapiens și neanderthalienii nu s-au întâlnit doar în muzee sau arbori genealogici. Chiar au făcut-o. Dar ceea ce nu știam până acum era exact unde au avut loc aceste întâlniri. Un nou studiu, care a fost publicat în Scientific Reports, tocmai a ridicat vălul: în Munții Zagros, în inima Orientului Mijlociu, două umanități s-au întâlnit, au coexistat… și au lăsat o amprentă de neșters pe ADN-ul nostru. Aceasta este povestea fascinantă a unei încrucișări fondatoare – mult timp invizibilă, acum inevitabilă.

Situați la granița dintre Iran, Irak și Turcia, Munții Zagros formează un lanț muntos lung, puțin cunoscut publicului larg, dar extrem de strategic în timpurile preistorice. La sfârșitul Pleistocenului (între 60.000 și 40.000 de ani în urmă), această regiune constituia un coridor bioclimatic natural între zonele temperate din nord și regiunile mai calde din sud. În acea perioadă, clima era instabilă, iar populațiile umane erau în mișcare. Neanderthalienii, deja bine stabiliți în Europa și Asia de Vest, au migrat spre sud-est. Sapiens, originari din Africa, și-au continuat înaintarea spre nord. Aici, în Munții Zagros accidentați, drumurile lor s-au intersectat. Arheologii confirmă: această regiune este plină de situri preistorice care conțin rămășițe ale ambelor specii. Iar analizele genetice arată că, la acea vreme, cele două populații s-au întâlnit suficient pentru a se reproduce.

Ideea că două specii umane au avut copii împreună nu mai este o ipoteză. De la secvențierea completă a genomului neanderthalian în 2010, dovezile s-au acumulat: toți oamenii non-africani de astăzi poartă între 1 și 4% din genele neanderthaliene. Și această moștenire nu se limitează la un procent vag. Aceste gene influențează caracteristici foarte concrete: forma nasului, sensibilitatea la durere, răspunsul imun, reacția la stres și chiar vulnerabilitatea la COVID-19 sau depresie. Cu alte cuvinte, o parte semnificativă din ceea ce suntem – atât în corpurile noastre, cât și în mințile noastre – este rezultatul direct al acestei hibridizări.

Această întâlnire probabil nu s-a întâmplat o singură dată: este posibil ca mai multe valuri de încrucișări să fi avut loc în zone diferite, dar Munții Zagros par a fi un punct central, un punct de convergență, o răscruce genetică. Studiul contestă o idee veche: cea a umanității care evoluează în linii separate, Sapiens pe de o parte, Neanderthalienii pe de altă parte, cu un câștigător (noi) și un pierzător (ei). Nu este atât de simplu. Realitatea este mult mai degrabă un mozaic, specia umană întâlnindu-se, schimbând, adaptându-se, uneori dispărând, dar lăsând întotdeauna urme. În acest context, Munții Zagros nu sunt doar un fundal geologic, ci o etapă fondatoare a istoriei noastre comune.

Acesta nu este doar un episod îndepărtat; face parte din prezentul nostru biologic. Căci această încrucișare ar fi putut juca un rol în succesul nostru ca specie: îmbogățindu-ne genomul, întărindu-ne rezistența și modelând ceea ce numim acum…uman.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România