Astrofizică

Astrofizica este o parte foarte importantă a astronomiei, utilizând știința fizicii pentru observarea și analizarea naturii corpurilor cerești (dar nu a poziției sau mișcării lor în spațiu), a mediului interstelar și a radiațiilor cosmice. Astrofizica e împărțită în două mari categorii: teoretică și experimentală.

În principal, astrofizica examinează emisiile obiectelor din cosmos prin intermediul spectrului electromagnetic (lumina, densitatea, temperatura, compoziția chimică). Tot de această ramură a astronomiei țin și observarea și studiul unor concepte evazive, cum ar fi proprietățile materiei negre, a energiei negre și a găurilor negre, dar și călătoria în timp, „găurile de vierme” sau originile Universului.

Astrofizicienii utilizează în munca lor de cercetare și analiză mai multe discipline ale fizicii, de la mecanică și electromagnetism până la mecanica cuantică sau fizica atomică și moleculară. Astrofizica experimentală este extrem de limitată în acest moment, fiind strâns legată de evoluțiile tehnologice ale explorării spațiale – de exemplu, din cauză că atmosfera Pământului afectează observațiile, este nevoie de telescoape trimise în spațiul cosmic pentru colectarea informațiilor.

Unul dintre cei mai cunoscuți astrofizicieni din istorie este Arthur Eddington, care a reușit să demonstreze, în timpul unei eclipse, că teoria relativității generalizate a lui Einstein este corectă. De asemenea, cunoscutul telescop spațial Hubble a fost numit după astrofizicianul Edwin Hubble, care a demonstrat faptul că Universul este în expansiune.

Vezi în continuare toate materialele din categoria
Astrofizică

Viteza Warp, din Star Trek, ar distruge sisteme solare, cred oamenii...

În seria Star Trek, nava cosmică Enterprise se deplasează fără probleme dintr-o galaxie în alta folosind așa-numita „viteză warp”, mai mare decât cea a luminii. Totuși, în lumea reală, avertizează cercetătorii după ce au realizat o simulare a conceptului „warp”, o astfel de forță pentru propulsie s-ar comporta destul de diferit, comparativ cu povestea.

Un nou asteroid ameninţă Pământul

După cum anunţam din luna aprilieîn noaptea zilei de marţi spre miercuri, un asteroid cu diametrul de aproximativ 400 metri va trece între Terra şi Lună. Deşi este cel mai mare corp ceresc de asemenea dimensiuni care se apropie la o distanţă atât de mică de planeta noastră în ultimii 35 de ani, specialiştii ne asigură că nu există motive de îngrijorare.

Galaxii cu bare în Universul timpuriu

Galaxiile din Universul timpuriu au fost mai puțin haotice și s-au dezvoltat mult mai repede decât se credea până acum. O echipă...

Avem o Lună activă geologic…

Mulţi consideră Luna ca fiind „moartă” din punct de vedere geologic, însă ultimele imagini prelevate de satelitul LRO al NASA indică o activitate geologică a satelitului nostru natural, care îşi schimbă constant dimensiunea.

Stele ”infectate” cu găuri negre

Ar putea materia întunecată să fie formată din mini găuri negre formate la începutul Universului? Un studiu recent, publicat în Monthly Notices...

Energia întunecată și materia întunecată: misterele Universului

energia-materia-intunecata-stiinta-tehnica-1
Frumusețea științei constă și în faptul că, pe măsură ce descifrăm mecanismele de bază al „funcționării” Universului, ne confruntăm cu mistere noi, care, la...

Infuențează razele cosmice clima? Da, nu, poate

Razele cosmice s-ar putea afla la baza formării de nori în atmosfera terestră și a variațiilor climatice: aceasta nu este o idee pseudo-științifică bizară, ci o teorie pe care cercetătorii de la CERN încearcă s-o demonstreze.

Rămășițele supernovei SN 1987A

În 1987 explozia unei stele din Marele Nor a lui Magelan a produs prima supernovă vizibilă cu ochiul liber după aproape patru...

Scurtă istorie a Big Bang-ului (a treia parte)

În episodul trecut vă prezentam foarte pe scurt ipoteza atomului primordial, enunțată de Lemaitre într-o scrisoare publicată de către revista Nature, pe 9 mai...

Suprafaţa craterului selenar Shackelton este acoperită în proporţie de 22% de...

Ultimele descoperiri ale sondei  NASA LRO, publicate în revista Nature, indică faptul că până la 22% din suprafaţa craterului Shackelton, aflat în apropierea Polului Sud al Lunii, este acoperită de apă îngheţată. Deşi procentul pare unul impresionant,  cantitativ apa reprezintă doar 378 de litri într-un crater lat de 20km şi adânc de 3,2 km.