Astrofizică

Nu este o știre tocmai nouă, dar se pretează spre publicare chiar și acum, în contextul anunțului NASA potrivit căruia o furtună magnetică foarte puternică este așteptată să se abată asupra Pământului în noaptea de marți spre miercuri, ca urmare a unei erupții de masă coronară solară produsă pe 16 noiembrie.

Se știe de multă vreme că centrul Galaxiei noastre adăpostește o gaură neagră supermasivă, SagittariusA*, cu masa echivalentă cu cea a patru miliarde de sori. Deși a fost descoperită încă din 1974, această gaură neagră ascunde multe întrebări care își așteaptă răspunsul.

După ce sâmbătă, 28 iulie, o flamă solară de clasa M6 a erupt pe Soare, din pata solară activă AR1532, dezlănțuind în Spațiu un val de plasmă și de particule încărcate, fenomen cunoscut și ca „ejecție de masă coronară”, specialiștii se așteaptă ca furtuna solară astfel produsă să ajungă pe Pământ astăzi, în jurul orei 15:00 GMT (sau 18:00 ora României).

O echipă de astronomi a descoperit, cu ajutorul Telescopului în spectru Infraroșu al Marii Britanii (UKIRT) din Hawaii, patru perechi de stele care se orbitează reciproc (două câte două) în intervale mai scurte de patru ore (pentru fiecare pereche).

Oamenii de știință germani au observat pentru prima oară un fragment din structura materiei întunecate, cea care determină locul de formare al galaxiilor în Univers.

O organizaţie californiană non-profit doreşte ca până la sfârşitul deceniului să realizeze şi să lanseze în spaţiu un telescop în infraroşu dedicat identificării asteroizilor periculoşi din apropierea Pământului.

Grație unei alinieri astrofizice fericite, astronomii Universității din Florida în Gainesville au putut descoperi cel mai masiv cluster de galaxii detectat vreodată în Univers. Au denumit „adunarea” cosmică IDCS J1426.5+3508 și i-au stabilit poziția la o distanță copleșitoare de 10 miliarde de ani-lumină față de Terra.

Ultimele descoperiri ale sondei  NASA LRO, publicate în revista Nature, indică faptul că până la 22% din suprafaţa craterului Shackelton, aflat în apropierea Polului Sud al Lunii, este acoperită de apă îngheţată. Deşi procentul pare unul impresionant,  cantitativ apa reprezintă doar 378 de litri într-un crater lat de 20km şi adânc de 3,2 km.

În urmă ce peste 2 miliarde de ani, Soarele, cu mult mai slab decât în prezent, ar fi trebuit să transforme Terra într-un imens glob de gheață, incapabil să susțină viața așa cum o știm azi. Și totuși nu a fost așa. Este un mister care i-a intrigat pe cercetători decenii la rând. David Minton, profesor la Universitatea Purdue din Indiana, SUA, susține că are un posibil răspuns.

În dimineaţa zilei de 30 iunie 1908, la ora 07:17, o explozie, cu putere mai mare de o mie de ori decât cea a bombei nucleare de la Hiroshima, a avut loc în pădurile siberiene de lângă râul Podkamennaya Tunguska. De-atunci sunt speculate diverse teorii, care mai de care mai conspiraţioniste, despre misterul producerii catastrofei…