Astrofizică

Așa cum vă anunțam pe 21 martie, ESA a publicat primele date, referitoare la Universul timpuriu, obținute cu ajutorul telescopului Planck. Acestea confirmă în bună măsură modelul cosmologic acceptat în prezent, dar îi pun, în același timp, un mare semn de întrebare, care ar putea să oblige la o profundă corectare a acestuia.

Se știe de multă vreme că centrul Galaxiei noastre adăpostește o gaură neagră supermasivă, SagittariusA*, cu masa echivalentă cu cea a patru miliarde de sori. Deși a fost descoperită încă din 1974, această gaură neagră ascunde multe întrebări care își așteaptă răspunsul.

Un studiu al Centrului de Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale CSIRO arată motivul pentru care luminile Universului se sting. Acesta formează mai puţine stele decât în trecut, iar studiul ne arată de ce: galaxiile rămân fără combustibili.

În urmă cu doi ani, NASA trimitea în spațiu o sondă spațială, care avea misiunea să observe activitatea solară, la un nivel de detaliu nemaiîntâlnit până atunci. Din imaginile transmise până acum, la Goddard Spaceflight Center’s Scientific Visualiation Studio al NASA, a fost realizat un scurt clip video.

Pentru a măsura distanțele în Univers, oamenii de știință se folosesc de surse de lumină etalon. De exemplu, supernovele de tip Ia au o luminozitate absolută cunoscută. Dacă măsurăm luminozitatea lor, aici, pe Terra, putem să determinăm distanța dintre noi și respectiva supernovă. Asta se știe. Dar care este mecanismul astrofizic din spatele acestor supernove?

300 de atomi de anti-hidrogen au fost capturați pentru o perioadă de timp record de 16 minute. Este vorba despre un rezultat entuziasmant pentru cercetătorii implicați în experimentul ALPHA de la CERN, din Geneva.