Astrofizică

În laboratoarele subterane de la Gran Sasso, dedicate studiului fizicii particulelor, se desfășoară un experiment în măsură să dea la iveală, în timp real, informații importante cu privire la starea Soarelui și a reacțiilor survenite în interiorul lui.

O echipă formată din fizicieni de elită a căror cercetare este axată pe radiația cosmică de fond (CMB) - lumina emisă atunci când Universul avea doar 400.000 de ani vechime - afirmă că perspectiva noastră asupra Universului timpuriu ar putea conține o semnătură cronologică precedentă Big Bang-ului. Această descoperire ar putea explica de ce percepem timpul deplasându-se în linie dreaptă, de la ieri la mâine.

Este lesne de imaginat că, dacă celelalte planete din Sistemul Solar s-ar afla față de Pământ la aceeași distanță care ne desparte de Lună, ele s-ar vedea foarte mari pe cer. Pentru a vă face o idee despre un astfel de scenariu, priviți videoclipul de mai jos.

Oamenii de știință germani au observat pentru prima oară un fragment din structura materiei întunecate, cea care determină locul de formare al galaxiilor în Univers.

Pentru ca viața să poată apărea pe o planetă este nevoie ca aceasta să se afle în zona locuibilă, adică pe suprafața ei apa să poată exista în stare lichidă. Cele mai multe dintre exoplanetele care se află în zona locuibilă, descoperite până în prezent, sunt gigante gazoase, pe care viața de tip terestru este imposibilă. Totuși, sateliții lor ar putea adăposti viața.

Așa cum vă anunțam pe 21 martie, ESA a publicat primele date, referitoare la Universul timpuriu, obținute cu ajutorul telescopului Planck. Acestea confirmă în bună măsură modelul cosmologic acceptat în prezent, dar îi pun, în același timp, un mare semn de întrebare, care ar putea să oblige la o profundă corectare a acestuia.

Se știe de multă vreme că centrul Galaxiei noastre adăpostește o gaură neagră supermasivă, SagittariusA*, cu masa echivalentă cu cea a patru miliarde de sori. Deși a fost descoperită încă din 1974, această gaură neagră ascunde multe întrebări care își așteaptă răspunsul.

Un studiu al Centrului de Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale CSIRO arată motivul pentru care luminile Universului se sting. Acesta formează mai puţine stele decât în trecut, iar studiul ne arată de ce: galaxiile rămân fără combustibili.