Căutarea vieții pe alte planete trebui să înceapă aici, pe Pământ. Microorganismele, care reușesc să trăiască în condiții extreme de mediu, ne pot oferi indicii extrem de prețioase în ceea ce privește limitele vieții.

 

”Studierea bacteriilor care supraviețuiesc și se dezvoltă într-o varietate de ecosisteme […] ne ajută să înțelegem felul în care viața se dezvltă, funcționează și persistă în condiții extreme […]. Studierea caracteristicilor fizice, a proprietăților geotermale și a [dezvoltării] bacteriilor în gheață […] au fost o provocare pentru percepția noastră asupra ecosistemelor care ar putea conține urme [ale vieții], sau chiar să susțină activități biologice dincolo de planeta noastră, [cum ar fi Marte, Europa și Enceladus].” Așa începe articolulul ”Microbial life at −13 °C in the brine of an ice-sealed Antarctic lake” (Viața bacteriană într-un lac sărat acoperit cu gheață din Antarctica), semnat de Alison E. Murray, Fabien Kenig și colab. în ediția online a PNAS, la data de 26 noiembrie 2012.

Studiul s-a focalizat asupra eșantioanelor recoltate din Lacul Vida, situat în Antarctica de Est. Cercetătorii au descoperit un mediu bogat în bacterii, într-un lac subglaciar a cărui temperatură medie de −13 °C ar fi trebuit să interzică supraviețuirea oricărei forme de viață.  Condițiile existente în lacul Vida, s-ar putea regăsi pe satelitul jupiterian Europa, pe Titan sau Enceladus, satelituliții planetei Saturn, și pe Marte. Concentrația de săruri din acest lac este de mai bine de 10 ori mai mare decât cea din oceane. Asta împiedică înghețarea lui.

Lacul Vida reprezină un model a ceea ce s-ar putea descopri atunci când îngheață un lac, iar aceeași soartă ar putea să o aibă orice lac de pe Marte, atunci când planeta a înghețat. […] Orice formă de apă de pe Marte ar fi trebuit să treacă prin aceeași etapă ca Lacul Vida, înainte de a îngheța complet, îngopând astfel dovezile unui ecosistem din trecut.”, declara pentru New Scientist Peter Doran, cercetător la Universitatea din Illionois, unul dintre coatuorii studiului din care am citat mai devreme. Sunt dovezi pe care viitoare misiuni pe Marte le-ar putea scoate la lumină, am adăuga noi.

Bacteriile descoperite în Lacul Vida, aparțin unor specii necunoscute, dar înrudite cu bacterii cercetate deja. Ele, probabil, reușesc să supraviețuiască în apa sărată a lacului prin metabolizarea unor cantități mari de hidrogen și oxizi de azot conținute de apa lacului. Alison Murray, cosemnatară a studiului, explica pentru New Scientist: ”Am cultivat aceste microorganisme [în condiții de laborator] pentru a înțelege condițiile extreme pe care ele le-ar putea tolera în lumi înghețate, cum ar fi Europa [, satelitul lui Jupiter].”

Cercetătorii, în urma analizelor efectuate asupra eșantioanelor colectate din lacul Vida, au fost surprinși de descopere cantități mari de hidrogen, oxizi de azot și carbon, în apa lacului. Ei presupun că acești compuși chimici au rezultat în urma reacțiilor chimice dintre săruri și mineralele bogate în azot din rocile din vecinătatea lacului, oferin astfel posibilitatea supraviețuirii și dezvoltării bacteriilor. Mai există un aspect important care trebuie menționat: bacteriile din lacul Vida nu pot beneficia de lumina Soarelui. Acest fapt se pare că a jucat un rol foarte important în configurarea ecosistemului (complet izolat de exterior) din lacul antarctic. Trebuie să mai spunem că analiza cu carbon radioactiv a eșantioanelor din gheața care acoperă lacul, duce la concluzia că bacteriile descoperite în lacul Vida s-au separat de orice ecosistem terestru în urmă cu circa 3.000 de ani. Toate aceste lucruri, prezentate de noi foarte pe scurt, vor fi, cu siguranță, aprofundate în cercetări viitoare.

Repetăm acum ceea ce am spus la începutul acestui text. Aici, pe Pământ, putem învăța cum să căutăm viața extratestră. Ceva devine din ce în ce mai evident. Pentru a descoperi viața pe Marte, Europa sau Titan, vom avea nevoie de roboți capabili să sape la mare adâncime…

Surse: New Scientist, PNAS

 

Upgrade