Astrofizică

Astrofizica este o parte foarte importantă a astronomiei, utilizând știința fizicii pentru observarea și analizarea naturii corpurilor cerești (dar nu a poziției sau mișcării lor în spațiu), a mediului interstelar și a radiațiilor cosmice. Astrofizica e împărțită în două mari categorii: teoretică și experimentală.

În principal, astrofizica examinează emisiile obiectelor din cosmos prin intermediul spectrului electromagnetic (lumina, densitatea, temperatura, compoziția chimică). Tot de această ramură a astronomiei țin și observarea și studiul unor concepte evazive, cum ar fi proprietățile materiei negre, a energiei negre și a găurilor negre, dar și călătoria în timp, „găurile de vierme” sau originile Universului.

Astrofizicienii utilizează în munca lor de cercetare și analiză mai multe discipline ale fizicii, de la mecanică și electromagnetism până la mecanica cuantică sau fizica atomică și moleculară. Astrofizica experimentală este extrem de limitată în acest moment, fiind strâns legată de evoluțiile tehnologice ale explorării spațiale – de exemplu, din cauză că atmosfera Pământului afectează observațiile, este nevoie de telescoape trimise în spațiul cosmic pentru colectarea informațiilor.

Unul dintre cei mai cunoscuți astrofizicieni din istorie este Arthur Eddington, care a reușit să demonstreze, în timpul unei eclipse, că teoria relativității generalizate a lui Einstein este corectă. De asemenea, cunoscutul telescop spațial Hubble a fost numit după astrofizicianul Edwin Hubble, care a demonstrat faptul că Universul este în expansiune.

Vezi în continuare toate materialele din categoria
Astrofizică

Au fost găsite urme de gheaţă pe Mercur!?

Deşi Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare, înregistrând la suprafaţa sa temperaturi ce depăşesc 400 de grade Celsius, sonda NASA Messenger a descoperit în unele cratere de la polii planetei, ferite permanent de lumina astrului, urme ce par a fi de apă îngheţată…

Satelitul NASA Swift oferă indicii referitoare la originea Supernovelor de Tipul...

Două studii, întemeiate pe observaţiile cu raze X, respectiv pe ultraviolete, efectuate de satelitul Swift al NASA oferă indicii importante privind originea unei importante clase de supernove, cele de Tipul Ia.

Prima hartă geologică completă a satelitului planetei Jupiter, Io, dezvăluie o...

Au trecut mai bine de patru sute de ani de când Galileo Galilei a descoperit satelitul jovian Io, ocazie cu care o echipă de cercetători a Universităţii Arizona a realizat prima sa hartă geologică completă. Harta, publicată în U.S. Geological Surve, ne arată una dintre cele mai active lumi vulcanice din Sistemul Solar.

O nouă teorie despre originea vieţii: are viaţa terestră origini marţiene?

O nouă teorie ştiinţifică, publicată în Journal of American Chemical Society, sugerează faptul că la începuturi Terra ar fi avut prea multă apă pentru ca viaţa să poată exista, în timp ce pe Marte, care avea mai multe suprafeţe uscate, condiţiile ar fi fost mai prielnice vieţii…

Viteza Warp, din Star Trek, ar distruge sisteme solare, cred oamenii...

În seria Star Trek, nava cosmică Enterprise se deplasează fără probleme dintr-o galaxie în alta folosind așa-numita „viteză warp”, mai mare decât cea a luminii. Totuși, în lumea reală, avertizează cercetătorii după ce au realizat o simulare a conceptului „warp”, o astfel de forță pentru propulsie s-ar comporta destul de diferit, comparativ cu povestea.

100.000 de planete interstelare hoinăresc prin Calea Lactee

Un studiu al astrofizicienilor Universităţii Stanford asupra aşa-numitelor planete „hoinar” relevă existenţa a nu mai puţin de 100.000 de astfel de obiecte cosmice în galaxia noastră.

Hubble descoperă o nouă clasă de exoplanete

Ultimele descoperiri şi observaţii ale Telescopului Spaţial Hubble asupra exoplanetei GJ 1214b au relevat existenţa unui tip nou de planete, aceasta fiind o lume acvatică înconjurată de o atmosferă aburindă, cu o dimensiune între cea a planetei noastre şi cea a lui Uranus.

Rusia plănuiește propria vânătoare de exoplanete

Rușii plănuiesc să folosească metoda clasică de detectare a exoplanetelor, și anume observarea tranzitului lor împrejurul stelelor pe care le orbitează, observare posibilă prin monitorizarea luminii emise de sorii cu pricina, sau mai exact a întreruperii luminii acestora.

O sondă artificială a recoltat în premieră atomi din afara Sistemului...

O mică sondă spațială aflată pe orbita circumterestră a interceptat pentru prima oară vântul interstelar, detectând patru tipuri de atomi care își au originea în stele îndepărtate și au traversat Universul pentru a ajunge în proximitatea Pământului.

Exoplaneta „aburindă” unde un an terestru durează 18 ore

Exoplaneta 55 Cancri e, descoperită în 2004, situată la o distanţă de 40 de ani-lumină de Terra gravitează în jurul Soarelui său la viteze ameţitoare, terminând o rotaţie completă în numai 18 ore.