În dimineața asta, am ascultat la Rock FM un interviu cu Tibi Ușeriu, cel care a câștigat pentru a doua oară consecutiv ultramaratonul „6633 Arctic Ultra”. Interviu în care a vorbit și despre cartea sa autobiografică, „27 de pași”, unde descrie și perioada întunecată din viața sa. În tinerețe, Tibi a petrecut niște ani în pușcărie. Mi-a atras atenția declarația lui Tibi privind motivele: lipsa de educație, anturajul nefast cu influențele inerente dată fiind vârsta de numai douăzeci și ceva de ani, dar mai ales lipsa unui MODEL de urmat în viață.

O recunoaște, iată, un român devenit MODEL POZITIV pentru din ce în ce mai mulți oameni.

Tot în această dimineață, un sociolog explica la RFI care sunt principalele motive care i-au făcut pe niște tineri din diverse orașe ale României să recurgă la niște așa-zise glume total nepotrivite: amenințări cu bomba în școli sau afișarea cu arme (de jucărie) și turbane prin praș. Toate acestea după recentul atentat de la Londra. Pe lângă teribilism și stupidele recunoaștere și statut câștigate în anturaj, sociologul mai evidenția un lucru: tinerii de azi duc o lipsă acută de MODELE care să-i insipire, să le dea o direcție în viață.

Sau, mai grav, observă și copiază MODELE NEGATIVE de comportament și atitudine ale unor persoane foarte vizibile în societate.

Așadar, pe lângă nevoia de educație, copiii și tinerii au nevoie și de MODELE POZITIVE, dacă vrem ca urmașii noștri să clădească o societate sănătoasă în viitor.

Mă uit acum la prezent, unde parcă trăim într-o societate debusolată, cu atât de multe provocări încât pare că mâine se va produce o implozie. O societate în care din ce în ce mai multe voci cer reformarea reală a educației. Bun, să zicem că mâine educația va deveni prioritatea zero și va primi cele mai multe fonduri. Gata, se rezolvă problema? Bineînțeles că nu. Pentru că efectele educației se văd în timp, nu după un an sau doi.

Și, în lipsa unor MODELE POZITIVE, degeaba ai educație dacă ea nu e demonstrată de niște exemple concrete.

Momentan, avem o lege rutieră, care spune că nu ai voie să parchezi în zonele delimitate de indicatoarele rotunde, cu fond albastru și cerc+X roșii. Dar copiii și tinerii nu văd altceva decât mașini parcate claie peste grămadă exact în zonele cu aceste indicatoare, trotuarele fiind invadate, iar traficul sufocat. În lipsa amenzilor și a proiectelor eficiente de infrastructură și transport în comun, cei care parchează eronat devin MODELE pentru ceilalți.

Mai avem o grămadă de fumători și „ronțăitori de semințe”, pentru care aruncatul chiștocului pe geamul mașinii sau scuiparea cojilor pe banca din parc sunt deja normale. Dacă pe ăștia nu-i penalizează nimeni (cum se întâmplă în vest, unde amenzile sunt chiar usturătoare), de ce nu i-ar lua de MODELE tinerele generații chiar pe acești „rebeli”?

Să nu mai vorbim de cei care epatează cu mașinile scumpe, conturile babane, vacanțele exorbitante sau costumele excesive. Într-un cuvânt, cu opulența bazată pe cu totul altceva decât pe valori morale, muncă cinstită sau inteligență inovatoare. Cine face bani mulți, repede și ușor a devenit rapid un MODEL de invidiat pentru tinerele generații.

Și cred că oricare dintre voi poate continua pleiada de exemple începută aici de mine…

Dar cum rămâne cu MODELELE POZITIVE? Avem? Avem, sigur că avem.

Cel mai apropiat exemplu de mine este chiar profesorul Alexandru Mironov, care a influențat în bine numeroase generații, printre care și a mea. De fiecare dată când îl auzi pe Mironov povestind, nu ai cum să rămâi insensibil și să nu te gândești „cum ar fi dacă eu aș începe să…?!”. Cel mai cunoscut jurnalist de știință din România este un puternic MODEL și pentru majoritatea dintre voi, sunt sigur.

Ce să mai vorbim despre cosmonautul român Dumitru Prunariu, care a fost magistral la întâlnirea cu elevii de excepție ai României. Colegul Alex Safta chiar spune că, dacă ar fi avut parte de o asemenea întâlnire când era mic, probabil acum nu mai scria despre cercetare în Știință & Tehnică, ci poate ar fi ajuns chiar cercetător. MODELUL Prunariu cu siguranță l-ar fi inspirat și motivat încă de la o vârstă fragedă.

Avem mulți elevi și studenți care câștigă o grămadă de olimpiade și concursur naționale și internaționale. Avem destui profesori care, zi de zi, sunt adevărați „domnul Trandafir” pentru cei pe care îi educă. Avem intelectuali, sportivi, antreprenori care ne pot oferi atât de multe exemple pozitive și povești de viață care să ne motiveze.

Dar unde sunt toate aceste MODELE? De ce nu le vedem, cum de ne scapă printre degete?

„Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt” spunea Florian Pittiș. Eu spun că răspunsul este mass-media. Unde, de ceva vreme, bate rău de tot vântul prin meandrele deontologiei. Unde goana după cancanul spectaculos și „clickaici!”-ul dement ne-a îndepărtat periculos de mult de promovarea adevăratelor valori și a informației pertinente și de calitate. Unde regulile jocului au fost pervertite atât de interese financiare meschine, cât și de complacerea societății în trivialitate, fiind sacrificat tocmai viitorul societății.

Câtă vreme se promovează intensiv MODELELE NEGATIVE, iar MODELELE POZITIVE sunt rare pentru că nu produc rating, rezultatul este societatea de azi: debusolată, fragmentată, incompetentă. Și mai ales cu mari temeri privind un viitor sustenabil, din toate punctele de vedere.

Știu că nu am redescoperit roata și că, poate, mulți dintre cei care citiți aceste rânduri sunteți foarte conștienți de ceea ce am spus mai sus. Singura soluție pe care o văd eu acum este ca mass-media să facă o cât mai mare și cât mai rapidă schimbare a modului în care prezintă MODELELE în fața generațiilor tinere. Fie că vorbim de TV, de internet, de presă scrisă sau radio, toți trebuie să facă acest pas.

Dacă punem accentul pe MODELELE POZITIVE, mult mai ușor „se prinde” EDUCAȚIA SĂNĂTOASĂ la cei mici și la cei tineri. Așa că, după ce terminați de citit acest editorial, vă invit să vă gândiți în următorul minut cine sunt cei care v-au fost MODELE în viață. Și, dacă aveți copii, ce MODELE ați vrea să promovați în fața lor?

Comentați pe Facebook