O echipă de cercetători de la Stanford a făcut prima demonstrație a faptului că longevitatea poate fi transmisă în mod non-genetic până la trei generații.
Studiind specia de parazit Caenorhabditis elegans, un grup de cercetători de la Stanford School of Medicine a descoperit că prin blocarea exprimării unei proteine se prelungește nu numai durata de viață a viermelui respectiv, dar și a descendenților lui, chiar dacă la aceștia modificarea originală nu mai este prezentă. Este prima demonstrație a faptului că longevitatea poate fi moștenită în mod non-genetic, timp de mai multe generații.
Descris într-un articol apărut în revista Nature, studiul s-a bazat pe o cercetare precedentă realizată de același grup de cercetători, care a arătat cum anumite mutații epigenetice îi pot prelungi viermelui C. Elegans durata de viață cu cel puțin 30%.
Procesele epigenetice sunt cele prin care organismele își modifică activitatea genelor ca reacție la stimulii din mediu, fără a modifica secvența de bază a propriului ADN. Cromatina, ansamblul format din ADN și din proteinele care mențin materialul genetic bine „împachetat” în nucleul celulelor, poate fi modificată (alterându-se astfel nivelul de exprimare al diferitelor proteine) în mod epigenetic prin adăugarea sau îndepărtarea unor grupuri chimice de pe proteine sau chiar de pe ADN. În măsura în care bună parte din aceste modificări ale cromatinei sunt „șterse” pe parcursul procesului de reproducere și a trecerii de la o generație la alta, studiul sugerează că această reprogramare ar fi una incompletă.
„Încă nu cunoaștem mecanismul exact al acestei memorii generaționale epigenetice, dar bănuim că atunci când generația părinților este lipsită de anumite componente-cheie care în mod normal reglează cromatina, semnalele epigenetice nu sunt complet resetate de la o generație la cea succesivă pe linie germinală, astfel încât să inducă schimbări ereditare în activitatea genelor”, a comentat Anne Brunet, coordonatoarea studiului.
Sursa: Le Scienze
