Drept este să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului (al faraonului, în cazul de față) și să ne ocupăm de cea mai mare (și la propriu, și la figurat) minune a lumii antice. Minune, nu mister, țin să subliniez acest aspect.

Ei bine, întrebările cu privire la modul în care au fost ridicate giganticele piramide i-au frământat pe oameni încă de când, probabil, ultimul dintre cei care au participat la construcția lor și-a dat obștescul sfârșit. Disputele continuă și azi, aducând explicații care mai de care mai elucubrante. Nu voi detalia acum aspectele legate de extratereștri antici, nici de superputeri tehnologice din aceeași perioadă, atlanți, giganți sau călători în timp.

Vă propun să analizăm, simplu, ceea ce se știe în acest moment cu certitudine.

Pentru început, marile piramide de pe platoul Giza, mai precis piramidele lui Khufu (Kheops), Kephren și Mikerinos nu sunt nici primele și nici ultimele piramide ridicate în Egipt. Ceea ce nu vă vor spune nici Daniken, nici Dona și nici ceilalți autori care bombardează lumea cu mistere inventate este că, până la aceste vârfuri ale arhitecturii antice egiptene, există o lungă tradiție.

Una care începe acum peste 5.000 de ani cu mormintele rectangulare „mastaba”. Apoi, în timpul domniei faraonului Djoser (cca. 2670 î.Hr.), apare și prima piramidă în trepte, operă a faimosului învățat egiptean Imhotep. Circa un secol mai târziu, în timpul faraonului Snefru, arhitecții vremii încearcă să ridice prima piramidă cu fețe netede. Iar stângăciile lor sunt vizibile și azi. Nu degeaba, până la finalul domniei lui Snefru, au fost ridicate trei piramide, fiind evident modul în care cei care le proiectau încercau să se perfecționeze.

Cu lecția învățată, fiul lui Snefru, Kheops, investește resurse enorme pentru a avea cea mai mare piramidă dintre toate. Și o obține, lăsând generații întregi de gură-cască să se întrebe ce a vrut să spună autorul. De unde știm că el a fost cel care a ordonat ridicarea piramidei? Pentru simplul fapt că serviciul de PR al faraonului, extrem de meticulos, a avut grijă să lase posterității aceste informații.

Nu le-a transmis și pe cele care explică modul în care a fost ridicată piramida, determinându-i pe bietul Herodot sau pe Diodorus din Sicilia să speculeze asupra acestor aspecte, secole mai târziu. Sau, mă rog, ei le-au lăsat, dar nu le-am găsit noi decât recent. Se pare că blocurile uriașe de piatră care au fost folosite la ridicarea piramidelor (atât a lui Kheops, cât și ale celorlalți faraoni) nu au fost urnite nici cu unde tractoare, nici cu tehnologii ultra-sofisticate.

Marele mister al egiptenilor a fost nisipul deșertului și, apoi, apa. Da, împrăștiind nisip ud în fața blocurilor de piatră, muncitorii egipteni reduceau fricțiunea și puteau mișca relativ ușor masivele pietre. Practic, ai fi avut nevoie de doar jumătate dintre oamenii care ar fi făcut această treabă pe nisip uscat. Se estimează că un număr de 10.000 de muncitori ar fi fost suficient pentru a termina treaba în cei douăzeci de ani, atât cât pomenesc papirusurile egiptene care au supraviețuit timpului.

Citește aici întregul articol
„TOP 10: Marile mistere ale lumii… EXPLICATE”

Comentați pe Facebook