Având în vedere îmbătrânirea populației și urbanizarea rapidă, o mai bună înțelegere a rolului poluării aerului în bolile cerebrale reprezintă în mod clar o provocare pentru știința și medicina modernă. Acest inamic invizibil este deja o amenințare bine cunoscută pentru plămânii noștri. În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit, de asemenea, măsura în care reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană, descoperind implicarea sa în cancer, boli de inimă, diabet, rate scăzute ale natalității, cum ar fi nașterile premature, și numeroase alte afecțiuni. Are, de asemenea, implicații dăunătoare pentru creierul nostru, care sunt încă puțin cunoscute. Două cercetări, una abia lansată și cealaltă publicată recent, urmăresc să descopere efectul calității scăzute a aerului înconjurător asupra sănătății noastre cognitive.
Un tip important de poluare atmosferică ia forma unor fragmente minuscule de picături solide și lichide suspendate în aer. Produși în special de gazele de eșapament ale mașinilor și camioanelor, de fabrici, praf, polen, vulcani, incendii de pădure și alte surse, aceștia sunt cunoscuți sub denumirea de particule fine 2,5 sau pur și simplu PM2,5. Aceste particule măsoară mai puțin de 2,5 milionimi de metru în diametru, ceea ce le face de aproximativ treizeci de ori mai fine decât un fir de păr uman. Aceste dimensiuni minuscule le permit să se infiltreze cu ușurință în plămâni și, eventual, în fluxul sanguin, prezentând riscuri majore pentru sănătate.
Expunerea permanentă la o calitate precară a aerului a fost asociată cu boli neurodegenerative precum Alzheimer și Parkinson, ceea ce a făcut ca poluarea aerului să fie înregistrată ca factor de risc modificabil în recentul raport al Comisiei Lancet privind prevenirea, intervenția și îngrijirea demenței. Oficial, poluarea aerului nu este în general asociată cu demența. Cu toate acestea, epidemiologii au descoperit recent că particulele din aer sunt de fapt puternic asociate cu riscul de boli neurodegenerative. Oamenii de știință de la institut și-au propus să studieze în detaliu implicarea reală a acestuia în fenomenul neurodegenerării, prin intermediul unui proiect de cercetare intitulat Rapid. Oamenii de știință implicați vor analiza procesele exacte prin care particulele poluante minuscule pot duce la demență, lucrări care ar putea pune în lumină modul în care particulele din aer declanșează boli în general și ar putea contribui la dezvoltarea de noi medicamente pentru a contracara evoluția unor boli precum Alzheimer.
Cercetătorii de la Crick cred deja că trei mecanisme diferite ar putea fi implicate în modul în care poluarea aerului declanșează demența.
-Particulele fine ar putea accelera direct procesul prin care proteinele se aglomerează în creier.
-Alternativ, s-ar putea ca sosirea acestor particule să interfereze cu capacitatea creierului de a elimina aceste aglomerări de proteine responsabile de bolile neurodegenerative.
-Este de asemenea posibil ca PM2,5 să fie captate de celulele imunitare ale creierului și să le determine să declanșeze inflamații care favorizează apariția demenței. Această ultimă ipoteză este ecoul unor studii recente care au identificat o creștere a anumitor globule albe și un răspuns inflamator la poluarea aerului în asociere cu o pierdere a facultăților cognitive.
Într-un studiu publicat în Alzheimer’s & Dementia, cercetătorii de la Universitățile din Rostock, Bonn și Luxemburg sugerează că inflamația sistemică alimentată de creșterea numărului de monocite (un tip de celule albe din sânge care reprezintă un pilon al răspunsului imunitar al organismului nostru) ar putea fi un canal semnificativ pentru efectele expunerii la PM2,5 asupra declinului cognitiv. Studiul ar putea schimba percepția noastră asupra poluării aerului. Spre deosebire de majoritatea studiilor, care se concentrează întotdeauna asupra declinului cognitiv la persoanele în vârstă, această cercetare oferă dovezi că și adulții tineri ar putea fi afectați de expunerea cronică de nivel scăzut la PM2,5. Pentru a ajunge la această concluzie, echipa a analizat datele a peste 66 000 de participanți din cohorta olandeză Lifelines. Experții au integrat, de asemenea, profilurile sanguine ale participanților adulți și rezultatele acestora la testele cognitive care acoperă un deceniu (2006-2015), prin corelarea acestora cu datele privind poluarea aerului din locuințele lor. Această analiză a condus la noi observații privind mecanismele neexplorate care leagă expunerea la PM2,5 și sănătatea creierului. Cercetătorii au descoperit că expunerea la PM2,5 este corelată cu o scădere a timpului de procesare cognitivă (CPT), adică viteza cu care creierul nostru poate reacționa. Mai simplu spus, poluarea face creierul mai puțin alert și mai rapid.
Mecanismele complexe care explică modul în care PM2,5 afectează funcția cognitivă au rămas evazive până în prezent. Deși PM2,5 se poate infiltra direct în creier prin traversarea barierei hematoencefalice, provocând inflamații locale, această cercetare indică o inflamație sistemică mai largă care rezultă din această expunere. „Credem că numărul de globule albe crește ca răspuns la poluanți”, spune Gabriele Doblhammer, coautoare a studiului. „S-a demonstrat deja că inflamația joacă un rol important în dezvoltarea bolilor neurodegenerative. Prin urmare, inflamația pe care o observăm ca răspuns la poluarea aerului ar putea perturba funcțiile imunitare din creier, afectând astfel indirect sănătatea cognitivă”, conchide ea.
