În Canada, cercetătorii au dezvoltat un alambic solar capabil să desalinizeze apa de mare. Cu toate acestea, acest dispozitiv are și un interes suplimentar care constă în faptul că în fabricație sunt utilizate materiale reciclate din anvelope.
În primul rând, să ne amintim că utilizarea anvelopelor a căror fabricare încorporează cauciuc și compuși pe bază de petrol contribuie la degradarea mediului. Dacă vorbim de o cantitate monumentală de deșeuri care durează un secol pentru a se descompune (excluzând reciclarea), trebuie să știți și că uzura anvelopelor este mult mai poluantă decât gazele de eșapament. Nici procesul de desalinizare a apei de mare nu este cu adevărat ecologic, dar această tehnologie rămâne vitală pentru anumite țări, în special pentru Arabia Saudită, Qatar și Kuweit.
Recent, însă, o echipă de cercetători de la Universitatea Dalhousie din Halifax (Canada) a asociat anvelopele uzate și procesul de desalinizare. După cum se arată într-un articol publicat în revista Cell, echipa a dezvoltat un alambic solar bazat pe anvelope uzate capabile să producă apă proaspătă din apa de mare, iar cercetătorii au fost interesați de efectul plasmonic. Efectul plasmonic este un fenomen fizic interesant care apare atunci când lumina interacționează cu electronii liberi într-un metal. În esență, lumina excită acești electroni, creând ceea ce numim “plasmoni”. Acești plasmoni pot oscila în mod colectiv, generând câmpuri electrice intense la suprafața metalului. În loc să integreze materiale plasmonice obișnuite precum aurul sau argintul, autorii studiului au ales de această dată să folosească cauciucul din anvelopele uzate.
Aparatul de desalinizare operează un proces destul de simplu. În primul rând, este colectată apa de la suprafață. Ea este apoi evaporată folosind materiale plasmonice sub efectul căldurii Soarelui, o sursă liberă și durabilă de energie. În cele din urmă, vaporii de apă purificați se ridică, apoi se condensează pe cupola transparentă înainte de a curge într-o pungă de colectare. Potrivit cercetătorilor, obiectivul a fost dezvoltarea unui dispozitiv ușor de fabricat, ieftin, modular și care să aibă o anumită durabilitate. În plus, această inițiativă răspunde unei probleme importante și anume reevaluarea anvelopelor uzate ca resursă. Performanța pare să fie și ea, pentru că cercetătorii au menționat o producție de trei litri de apă pe zi. Dacă această cantitate pare nesemnificativă, prototipul dovedește că soluția funcționează, ceea ce este deci foarte promițător.
