Descris adesea ca o supermașină, creierul uman poate procesa informații complexe și ne permite să îndeplinim sarcini incredibile. Cu toate acestea, conform unui studiu recent, există o limită surprinzătoare la cât de repede gândim: doar 10 biți pe secundă. Este infinit mai lent decât v-ați putea imagina și oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care funcționează mintea noastră.
Sistemul nostru nervos periferic, care conectează creierul și restul corpului, preia informații din mediu cu o viteză fenomenală: peste un miliard de biți pe secundă, ceea ce este comparabil cu o conexiune la internet de mare viteză. Până când aceste date ajung la creier, ele sunt reduse la un flux de doar 10 biți pe secundă, au stabilit cercetătorii Caltech Jieyu Zheng și Markus Meister într-un studiu publicat în revista Neuron. Acest număr relativ mic este comparabil cu o conexiune lentă la internet. „Suntem îngrijorați când Wi-Fi-ul nostru scade sub 100 de megabiți pe secundă, dar creierul nostru este mulțumit de 10 biți”, ironizează autorii. Cu toate acestea, această lentoare aparentă este suficientă pentru a ne permite să funcționăm eficient în medii complexe.
Pentru a ajunge la această cifră, cercetătorii au studiat activități care necesită o procesare mentală rapidă, cum ar fi rezolvarea unui cub Rubik sau memorarea ordinii cărților într-un pachet. Au calculat numărul de biți necesari pentru a finaliza aceste sarcini, apoi împărțit la timp necesar. Chiar și experții, care au putut realiza aceste isprăvi în câteva secunde, nu au depășit 10 biți pe secundă. Acest rezultat ridică o întrebare: de ce creierul nostru funcționează atât de încet, când conține miliarde de neuroni capabili să transmită informații mult mai rapid? Un singur neuron poate fi suficient pentru a lua o decizie simplă, cum ar fi răspunsul da sau nu la o întrebare. De ce să mobilizăm un sistem atât de sofisticat pentru un rezultat atât de limitat?
Studiul propune o explicație evolutivă. Primele sisteme nervoase, apărute la organismele simple, aveau o singură funcție esențială: să direcționeze organismul către o sursă de hrană sau să-l protejeze de pericol. Aceste decizii au necesitat doar un flux limitat de informații suficient pentru a supraviețui. De-a lungul timpului, această arhitectură simplă a devenit mai complexă, dar constrângerea procesării unui flux restrâns de informații a rămas. La oameni, această limitare ar putea explica de ce ne luptăm să gestionăm mai multe sarcini cognitive simultan. Luați o petrecere plină de viață, de exemplu: a asculta și a înțelege mai multe conversații simultan este aproape imposibil. Acest lucru se datorează faptului că tendința creierului de a acorda prioritate unei sarcini la un moment dat. Moștenită de la strămoșii noștri primitivi, această limitare ne permite să ne concentrăm resursele cognitive asupra a ceea ce este cel mai important la un moment dat, fie că este vorba de a lua o decizie sau de a evita pericolul imediat. Mai mult, această constrângere reflectă și echilibrul delicat dintre viteză și precizie. Concentrându-se pe o singură sursă de informații la un moment dat, creierul uman reduce riscul de eroare și maximizează eficiența în situații complexe. Este posibil ca această abordare să fi oferit un avantaj evolutiv crucial în medii ostile în care atenția divizată ar putea fi fatală.
Potrivit cercetătorilor, creierul funcționează în două moduri paralele. Pe de o parte, un creier extern captează o cantitate imensă de informații din mediu, cum ar fi imagini, sunete sau mirosuri. Pe de altă parte, un creier intern filtrează aceste date și selectează o mică parte (celebrii 10 biți pe secundă) pentru o procesare mai aprofundată. Această selecție este crucială, dar mecanismele care permit creierului intern să aleagă acești biți specifici rămân misterioase. Echipa speră să studieze acest proces observând oameni care îndeplinesc sarcini complexe, cum ar fi conducerea unei mașini, unde atenția trebuie împărțită între mai multe elemente (trafic, indicatoare și drum).
Deși această constrângere poate părea frustrantă, este de fapt un punct forte. Creierul uman este optimizat să ignore zgomotul și să se concentreze pe ceea ce este important. Această capacitate de prioritizare ne permite să navigăm eficient în medii care sunt adesea saturate cu informații.
Cercetătorii subliniază că acest studiu este doar un punct de plecare. Multe întrebări rămân deschise: de ce să mobilizăm atât de mulți neuroni pentru o asemenea viteză? Cum decide creierul căror 10 biți să acorde atenție? Răspunsurile la aceste întrebări ar putea revoluționa înțelegerea noastră despre cunoașterea umană.
